Noaptea trecută, am avut un vis sugestiv.
Fără ezitare, am avut un vis demn de un geniu.
Am visat că am câștigat o medalie de aur la Jocurile Olimpice de la Paris, aproape ca un premiu Nobel.
Și eram sigur că voi câștiga medalia de aur.
Ce fel de medalie de aur era? Era o medalie de aur pentru gust.
Mă gândeam de ceva vreme să scriu o lucrare despre geniu.
Totuși, pentru că erau implicate niște chestiuni personale, m-am gândit să o scriu ca articol plătit, pentru prima dată pe "note".
Din câte îmi amintesc, a fost alaltăieri seară.
Am deschis "note" pentru a vedea ce trebuia să fac pentru a-l transforma într-un articol plătit.
Când am încercat să trimit articolul, mi s-a spus: "Sunteți temporar în imposibilitatea de a trimite articolul. Va dura o vreme..." A apărut mesajul.
Am încercat din nou și, spre surprinderea mea, toate capitolele pe care le scrisesem aproape în fiecare zi începând cu 9/9/2023 fuseseră suspendate.
Am explicat deja cum nu am avut de ales decât să apar pe internet la 16/7/2010 pentru a le spune japonezilor și restului lumii adevărul despre situație.
La început, am continuat să trimit același articol de pe trei site-uri diferite: goo, Ameba și FC2.
Am vrut să afle cât mai mulți oameni și am vrut ca articolul să fie transmis la cât mai mulți oameni.
A fost nevoie de multă muncă pentru a publica același articol pe trei site-uri, dacă nu pe două.
Când am auzit că FC2 are o reputație proastă în ceea ce privește publicarea de materiale pornografice, am decis să nu mai folosesc FC2.
M-am simțit ușurat că am avut un lucru mai puțin de făcut.
De atunci și până la 8/8 anul trecut, am continuat să postez peste 200.000 de articole la cele două companii aproape zilnic.
Apoi, pe 8/8, când am postat un articol pe Ameba, am primit un mesaj care spunea: "Este în întreținere...
Am avut suspiciuni pentru că nu primisem nicio notificare de acest gen de la biroul de administrare, așa că am căutat încoace și încolo.
A fost ciudat când a apărut ecranul de autentificare, așa că am tastat ID-ul și parola mea.
Situația nu s-a rezolvat, iar întregul capitol, care însuma peste 200.000 de intrări, fusese șters.
Circumstanțele ulterioare au fost deja descrise.
Vreau să intentez un proces împotriva CyberAgent, compania operatoare... în acest caz, inclusiv daune psihologice... pentru a converti timpul și efortul necesar pentru a crea aceste peste 200.000 de articole într-o sumă de bani, și să cer nu numai pedepse stricte pentru acte criminale precum încălcarea drepturilor de autor, ci și să pretind daune uriașe. M-am gândit să intentez un proces pentru a cere daune uriașe.
Cu toate acestea, aveam deja experiența faptului că intentarea unui proces ar costa cel puțin câteva milioane de yeni, a duratei instanțelor japoneze și a faptului că daunele individuale, spre deosebire de cele din SUA, nu se ridică de obicei la o sumă mare de bani.
Dacă s-ar întâmpla ceva, de exemplu, dacă m-aș îmbolnăvi foarte grav și aș mai avea foarte puțin timp de trăit, nu aș ierta niciodată această companie.
Nu aș ierta niciodată această companie pentru că este o simplă companie care face bani și care nu are niciun concept de libertate de exprimare în sine, chiar dacă a devenit o companie cotată la bursă, care a devenit mare prin operarea unui site web în domeniul discursului.
Modul în care folosesc discursul ca momeală pentru a face bani este cea mai joasă formă de comportament uman.
Managerii și angajații acestei companii pot crede că sunt oameni de succes și că se bucură de primăvara vieții lor.
Chiar dacă nu există nicio condamnare în această viață, regele Yama din iad îi va judeca.
Acum, să aruncăm o privire la NOTĂ.
Știam numele, dar nu știam ce fel de companie este, așa că am căutat-o.
Cum mă grăbesc întotdeauna în astfel de momente, m-am uitat oblic la ea și mi-am dat seama că am făcut o greșeală gravă în acest caz.
Așa cum poate am scris undeva, am crezut în mod eronat până alaltăieri că managerul (fondatorul) acestei companii era o persoană care a intrat și a absolvit Universitatea din Osaka.
Știam că unul dintre colegii mei de clasă apropiați intrase și absolvise Universitatea din Osaka și lucra pentru o mare companie comercială.
Așa cum am menționat deja, în stația de metrou Yodoyabashi s-a întâmplat să îl reîntâlnesc în timpul zilelor mele la Haseko, unde intrasem în companie ca recrutor la mijlocul carierei și lucram pentru Haseko, după ce fusesem nevoit să îmi schimb viața într-o parte la acea vreme.
Se întâmpla să locuiască într-un condominiu din parcul Ryokuchi pe care Haseko îl construise și îl vânduse, iar seara în care am fost invitat la el acasă la cină a fost una dintre cele mai de neuitat amintiri din viața mea.
Auzisem deja că se căsătorise cu o studentă când eram în Sendai.
La acea vreme, colegii mei din Sendai obișnuiau să spună: "Există vreo femeie frumoasă la Universitatea din Osaka?
Când i-am văzut soția, am înțeles imediat.
Am înțeles dintr-o privire de ce el, un bărbat cu un caracter deosebit și cu o înfățișare plăcută, se căsătorise pe când era încă student.
Nu era doar frumoasă, ci și o femeie minunată.
În mijlocul discuțiilor noastre nesfârșite, privind peste balcon la câte un avion care se îndrepta spre aeroportul Itami, iubita lui soție aducea la momentul potrivit mâncăruri rafinate.
Mi-a spus că se îngrășase de când se căsătorise... dar nu era de mirare; era o femeie minunată, femeia ideală pentru un bărbat.
Nu era de mirare că s-au căsătorit când erau studenți.
Când a fost transferat la filiala din New York, am decis, la cererea lui, să-i închiriem casa ca locuință de serviciu unei companii prestigioase care reprezenta Japonia.
A fost, de asemenea, o potrivire bună.
Când nu s-a mai întors în Japonia prea curând, am fost surprinsă când m-am interesat de acest lucru.
Părăsise compania și acum lucra ca avocat la o firmă de avocatură renumită din New York.
A fost cel mai bun student în domeniul științelor umaniste la alma mater a mea.
L-aș fi considerat singurul meu rival dacă nu aș fi avut nenorocirea familială menționată mai sus.
La urma urmei, engleza lui era remarcabilă.
Am predat o unitate la cursul meu de istorie universală de două ori, timp de două ore, profesorul spunând: "Kisara știe această parte mai bine decât mine..."
Capacitatea sa de a vorbi în engleză era, de asemenea, egală cu cea a profesorului.
Există o scenă pe care mi-o amintesc încă foarte bine din timpul petrecut la alma mater.
A fost un moment în care m-a întrebat: "Ce s-a întâmplat?".
Când mi-a auzit povestea, a spus: "Nu știam că te afli într-o astfel de situație; nu mi-am dat seama..."
Nu avea cum să mă consoleze, a mormăit el.
Totuși, în momentul în care ne-am ospătat la el acasă, deja uitase de asta.
La urma urmei, naviga fără probleme, trăind cea mai bună viață cu cel mai bun partener.
Universitatea din Osaka este el și Nobuyuki Kaji, care a absolvit Universitatea din Kyoto și este acum profesor emerit la Universitatea din Osaka.
Așadar, de îndată ce am văzut numele Universității din Osaka în articolul despre fondatorul Note, am tras imediat o concluzie.
M-am gândit: "Va fi bine".
Cu toate acestea, alaltăieri, m-am gândit: "Nu este ceva ce ar face un absolvent al Universității Osaka", așa că am căutat din nou și mi-am dat seama că am fost neglijent.
Nu era absolvent al Universității din Osaka.
El absolvise Universitatea din Yokohama City.
Studiase unele materii la Universitatea din Osaka ca student absolvent.
În cazuri extreme, există o lume de diferență între Universitatea orașului Yokohama și Universitatea din Osaka.
Nu are cum să aibă o înțelegere la fel de profundă a libertății de exprimare, a importanței discursului, a naturii discursului sau a naturii lucrurilor ca bunul meu prieten sau domnul Nobuyuki Kaji.
Nu este exagerat să spunem că ei se gândesc la discurs ca la un mijloc de a face bani sau de a-l folosi ca mijloc de a face bani, dar sunt ignoranți în ceea ce privește libertatea de exprimare și natura discursului.
Este mai bine decât Ameba, care a șters brusc peste 200.000 de capitole = din toată munca mea și încă o face cu impunitate.
Lucrul cel mai vicios la Ameba este că pot face lucruri incredibile fără nicio grijă, dar încă mai spun: "Mulțumesc pentru toate postările tale minunate" sau "Mă bucur că ne urmărești.
Caracterul malițios al Ameba este evident în faptul că fac lucruri incredibile și apoi îmi trimit e-mailuri în fiecare zi în care îmi spun: "Vă mulțumesc pentru postările voastre minunate" sau "Noua postare a lui XXX pe care îl urmăriți este aici..." și așa mai departe.
Chiar înainte de producerea acestui incident, oameni ciudați, diferiți de cei care mă urmăreau până atunci, au început să mă urmărească pe Note.
Era un blog care părea destinat vânzării de produse și un blog al unui bărbat care începuse de curând un roman erotic despre trei femei sub masca unei povești plauzibile.
Apoi, unele bloguri vorbesc despre construirea de active cu monedă virtuală.
Au început brusc să sosească "like-uri" de la astfel de persoane.
În X, o femeie străină de naționalitate necunoscută, îmbrăcată într-o ținută pornografică, a trimis nenumărate "Like-uri" cu un ID care încerca să conducă destinatarii către site-uri periculoase.
Le-am raportat și le-am blocat de fiecare dată, dar, într-o zi, numărul de "Like-uri" a ajuns la peste 20.
Apoi, alaltăieri seară, a avut loc un incident.
Această rubrică, pe care o continui din 16 iulie 2010, este un site web autentic, operat de o mare companie japoneză.
Anul trecut, pe 8/8/2023, în același timp cu incidentul Ameba, am primit o notificare în coloana "Notificare" în care mi se spunea că patru articole au fost suspendate de pe site.
Nu-i așa? Am dat click pe ele pentru a vedea despre ce capitole este vorba.
Am constatat că toate capitolele încercau să prezinte cititorilor articole postate pe internet (toate fiind evident adevărate) despre Kiyomi Tsujimoto.
Cu alte cuvinte, nu era prea mult să spun că era un capitol care nu avea nimic de-a face cu esența "Platformei civilizației" mele, așa că l-am lăsat în pace.
Dar apoi, m-am gândit, după ce am șters unul dintre aceste capitole, că ar trebui să-l șterg.
Să le las pe celelalte trei.
Nu știu dacă a fost Kiyomi Tsujimoto sau cineva înrudit cu ea, dar de ce să nu le lăsăm ca exemple de cum fac asta?
Cum suprimă ei discursul în acest mod?
Alaltăieri seară, m-am gândit brusc la asta și m-am uitat la coloana de notificări și, spre surprinderea mea, numărul de notificări crescuse la 12! Numărul de notificări crescuse la 12 dintr-o dată.
Am dat click pe ele și am constatat că erau articole de pe internet despre Kiyomi Tsujimoto sau capitole în care adăugasem un scurt comentariu al meu.
Alegerile pentru postul de guvernator din Tokyo tocmai au început.
Kiyomi Tsujimoto este un membru senior al Partidului Democrat Constituțional al Japoniei (DPJ) și un susținător puternic al lui Renho.
Înțeleg, deci aceasta este cauza.
Totuși, ce scandal să suspende publicarea tuturor capitolelor pe care le-am scris aproape zilnic de când am deschis site-ul, pe 9/9 anul trecut!
După cum știu utilizatorii de note, semnele de recompensă pentru atingerea unor realizări de publicare de etapă au devenit un număr semnificativ pe blogul meu.
Cel mai important motiv pentru care am găsit NOTA utilă a fost că mi-a permis să postez fotografii în partea de sus a postărilor mele.
Am făcut peste 200.000 de fotografii, în principal în Kyoto, Nara, Shiga și Osaka.
Sunt mândru să spun că sunt cel mai bun fotograf amator din lume, în special în Kyoto.
Dacă ar fi să adun taxele plătite la sanctuare, temple și altare și costul transportului, aș fi și cel mai important fotograf individual din lume.
Fotografiile mele trăiesc mai departe.
Doar stocarea fotografiilor mele pe PC este echivalentă cu stocarea lor într-un spațiu mort.
Cu acest lucru, fotografiile mele vor prinde în sfârșit viață.
Voi putea împărtăși frumusețea fotografiilor mele cu oameni din întreaga lume.
La urma urmei, pot fi publicate ca un titlu în partea de sus a capitolului.
Mi-am plasat fotografiile la sfârșitul articolelor din această rubrică, așezându-le între partea de sus și cea de jos.
Am ieșit să fac fotografii într-o zi însorită și, în aceeași zi sau în ziua următoare, am pus fotografiile în partea de sus a capitolului pe care le publicasem în Nota mea cu o zi înainte.
În același timp, m-am uitat și la calitatea fotografiilor pe care le-am făcut.
Având în vedere că multe capitole trebuie trimise în lume, numai acest lucru este o sarcină destul de obositoare și dificilă.
Faptul că am continuat să postez aceste fotografii în partea de sus a paginii mi-a provocat o supărare a stomacului.
Era o sarcină atât de dificilă.
Mai semnificativă a fost bucuria de a vedea calitatea fotografiilor pe care le făcusem pe prima pagină a ziarului, de care sunt foarte mândru.
Acesta este motivul pentru care am reușit să continui să lucrez la ea.
Nu pot să-mi prelungesc mai mult prânzul, așa că mă voi opri aici.
Mă opresc aici, dar aș vrea să scriu un singur lucru.
Alaltăieri, coincizând cu incidentul de noapte, alterarea analizei de căutare a acestei rubrici, acest act criminal, a încetat din 6 iunie.
Este pentru a doua oară în acest an.
De data aceasta, a fost în a doua săptămână.
Cunoscuții mei au ghicit că trebuie să fi făcut bani la bursă și că se afla într-o călătorie în străinătate.
Atunci au început să se reia activitățile infracționale în urma acestui incident.
De ce continui să scriu în lumea internetului, unde abundă astfel de spirite rele, continuând să primesc atât de multe interferențe?
În plus, este complet gratuit.
După cum am menționat deja, învățăturile lui Kukai sunt cel mai bun exemplu în acest sens.
Dar acum sunt convins.
Este vorba de recunoștință.
Mai ales din august 2014.
Obișnuiam să mă abonez la Asahi și Nikkei și să urmăresc NHK și programele de știri comerciale.
După ce am renunțat la aceste obiceiuri proaste, a apărut Masayuki Takayama.
Recunoștința mea pentru munca celui mai bun intelect din lume și pentru inteligența de clasă mondială cu care se mândrește Japonia, condusă de el, îmi va permite să continui să scriu această rubrică încă 170 de ani.
Voi continua să scriu această rubrică timp de încă 170 de ani pentru ca poporul japonez și restul lumii să știe că Japonia are un intelect demn de a trăi în secolul XXI.
Acest articol continuă.
2023/6/10 in Osaka
