Mântuitorul S-a întors deja pe un „nor albˮ

Mântuitorul S-a întors deja pe un „nor albˮ

De câteva mii de ani, omenirea a năzuit să poată fi martora sosirii Mântuitorului. Omenirea a năzuit să-L vadă pe Isus Mântuitorul pe un nor alb în timp ce coboară, în carne şi oase, printre cei care au tânjit după El şi L-au aşteptat de mii de ani. Omenirea şi-a dorit ca Mântuitorul să Se reîntoarcă şi să fie reunit cu poporul, şi anume ca Isus Mântuitorul să Se întoarcă la oamenii de care El a fost despărţit de mii de ani. Şi omenirea speră că El va face din nou lucrarea de răscumpărare pe care a făcut-o în rândul iudeilor, că va fi milostiv şi iubitor faţă de oameni, că va ierta păcatele oamenilor, că va îndura păcatelor oamenilor şi chiar le va îndura toate fărădelegile şi că va izbăvi omenirea de păcate. Ei năzuiesc ca Isus Mântuitorul să fie la fel ca înainte – un Mântuitor care este iubitor, înţelegător şi venerabil, care nu este niciodată mânios pe oameni şi care nu le face niciodată reproşuri oamenilor. Acest Mântuitor iartă şi îndură toate păcatele omenirii, şi chiar moare pe cruce pentru omenire încă o dată. De la plecarea lui Isus, discipolii care L-au urmat şi toţi sfinţii care au fost izbăviţi graţie numelui Său, L-au jelit şi L-au aşteptat cu disperare. Toţi cei care au fost mântuiţi de harul lui Isus Hristos în Epoca Harului au tânjit după acea zi plină de bucurie din zilele de pe urmă, când Isus Mântuitorul soseşte pe un nor alb şi apare printre oameni. Bineînţeles, aceasta este şi dorinţa colectivă a tuturor celor care acceptă astăzi numele de Isus Mântuitorul. În tot universul, toţi aceia care au auzit de izbăvirea lui Isus Mântuitorul şi-au dorit cu disperare sosirea subită a lui Isus Hristos, pentru a împlini cuvintele lui Isus pe când se afla pe pământ: „Voi sosi aşa cum am plecat.ˮ Omenirea crede că, după crucificare şi înviere, Isus S-a întors în ceruri pe un nor alb şi că Şi-a ocupat Locul la dreapta Celui Prea Înalt. Omenirea crede că, în mod similar, Isus va coborî din nou pe un nor alb (norul acesta se referă la norul pe care a călătorit Isus când S-a întors în cer), printre cei care au tânjit cu disperare după El de mii de ani, şi că El va avea înfățișarea și hainele iudeilor. După înfăţişarea înaintea omenirii, El le va da mâncare şi va face ca apa vie să se reverse spre ei şi va trăi printre oameni, plin de har şi iubire, viu şi adevărat. Şi aşa mai departe. Totuşi, Isus Mântuitorul nu a făcut asta; El a făcut opusul a ceea ce și-a imaginat omenirea. Nu a sosit printre cei care I-au dorit întoarcerea şi nu li S-a înfăţişat tuturor oamenilor călătorind pe un nor alb. El a sosit deja, dar omenirea nu Îl cunoaşte şi rămâne neştiutoare în privinţa Lui. Omenirea nu face decât să Îl aştepte la întâmplare, fără să ştie că El a coborât deja pe un „nor albˮ (norul care este Spiritul Lui, cuvântul Lui, şi toată firea Sa şi tot ceea ce este El) şi că acum se află în mijlocul unui grup de biruitori, pe care îl va crea în zilele de pe urmă. Omenirea nu ştie asta: deşi sfântul Mântuitor Isus este plin de afecţiune şi iubire față de oameni, cum ar putea El să lucreze în „templeˮ locuite de spirite impure şi murdărie? Cu toate că omenirea I-a aşteptat sosirea, cum ar putea El să apară în faţa celor care mănâncă din carnea nedrepţilor, beau sângele nedrepţilor, poartă hainele nedrepţilor, care cred în El, dar nu Îl cunosc şi care Îl supun la suplicii în mod constant? Omenirea ştie doar că Isus Mântuitorul este plin de iubire şi milă şi că este jertfa de păcat plină de răscumpărare. Dar omenirea nu ştie că El este şi Însuşi Dumnezeu, care debordează de dreptate, măreţie, mânie şi judecată şi care posedă autoritate şi este plin de demnitate. Şi astfel, chiar dacă omenirea îşi doreşte cu nerăbdare şi tânjeşte după reîntoarcerea Răscumpărătorului, şi chiar dacă Raiul este mişcat de rugăciunile omenirii, Isus Mântuitorul nu Se arată celor care cred în El, dar care nu Îl cunosc.

„Iahveˮ este numele pe care l-am luat în timpul lucrării Mele în Israel şi înseamnă Dumnezeul israeliţilor (poporul ales al lui Dumnezeu), căruia poate să Îi fie milă de oameni, să îi blesteme pe oameni şi să le ghideze viaţa. Înseamnă Dumnezeu care posedă o mare putere și este plin de înțelepciune. „Isusˮ este Emanuel şi înseamnă jertfa de păcat care este plină de iubire şi de compasiune şi care îi răscumpără pe oameni. El a făcut lucrarea Epocii Harului şi reprezintă Epoca Harului şi poate să reprezinte doar o parte a planului de gestionare (planul mântuirii). Cu alte cuvinte, numai Iahve este Dumnezeul poporului ales al Israelului, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacov, Dumnezeul lui Moise şi Dumnezeul întregului popor al Israelului. Şi, astfel, în epoca actuală, toţi israeliţii, în afară de tribul lui Iuda, se închină lui Iahve. Ei săvârşesc sacrificii pentru El pe altar şi Îl slujesc purtând haine de preoţi în templu. Ceea ce speră ei este ca Iahve să apară din nou. Doar Isus este Răscumpărătorul omenirii. El este jertfa care a răscumpărat omenirea din păcat. Adică, numele de Isus a venit din Epoca Harului şi a existat datorită lucrării de răscumpărare din Epoca Harului. Numele de Isus a existat ca să le permită oamenilor din Epoca Harului să se nască din nou şi să fie mântuiţi şi este un nume special pentru răscumpărarea întregii omeniri. Şi, astfel, numele Isus reprezintă lucrarea de răscumpărare şi înseamnă Epoca Harului. Numele Iahve este unul special pentru poporul lui Israel, care a trăit conform legii. În fiecare epocă şi în fiecare etapă a lucrării, numele Meu nu este neîntemeiat, ci are o semnificaţie reprezentativă: fiecare nume reprezintă o epocă. „Iahveˮ reprezintă Epoca Legii şi este onorific pentru Dumnezeul venerat de poporul lui Israel. „Isusˮ reprezintă Epoca Harului şi este numele Dumnezeului tuturor celor care au fost răscumpărați în Epoca Harului. Dacă omenirea încă tânjeşte după întoarcerea Mântuitorului Isus din zilele de pe urmă şi încă Îl aşteaptă să sosească sub înfăţişarea pe care a avut-o El în Iudeea, atunci întregul plan de gestionare (planul mântuirii) de şase mii de ani s-ar opri în Epoca Răscumpărării şi nu ar mai putea să progreseze. Mai mult, ultimele zile nu ar mai sosi niciodată şi epoca nu ar mai cunoaşte niciodată un sfârşit. Aceasta se întâmplă pentru că Isus Mântuitorul este numai pentru răscumpărarea şi mântuirea omenirii. Am luat numele de Isus de dragul tuturor păcătoşilor din Epoca Harului şi nu este numele cu care voi aduce sfârşitul întregii omeniri. Deşi Iahve, Isus şi Mesia reprezintă toate Spiritul Meu, aceste nume doar denumesc diferitele epoci ale planului Meu de gestionare (planul mântuirii) şi nu Mă reprezintă pe Mine pe deplin. Numele pe care Mi le dau oamenii pe pământ nu pot să exprime clar întreaga Mea fire şi tot ceea ce sunt. Acestea sunt pur şi simplu nume diferite după care sunt numit în diferite epoci. Şi astfel, când ultima epocă – epoca zilelor de pe urmă – va sosi, numele Meu se va schimba din nou. Nu Mi se va spune Iahve sau Isus, cu atât mai puţin Mesia, ci Însuşi Mărețul și Atoputernicul Dumnezeu şi, sub numele acesta, voi aduce sfârşitul întregii epoci. Cândva, am fost cunoscut drept Iahve. Mi s-a spus şi Mesia şi, odată, oamenii Îmi spuneau Isus Mântuitorul pentru că Mă iubeau şi Mă respectau. Dar astăzi nu sunt Iahve sau Isus pe care oamenii Îl cunoşteau în vremurile trecute – sunt Dumnezeul care S-a întors în ultimele zile, Dumnezeul care va aduce sfârşitul epocii. Sunt Dumnezeu Însuşi care Se înalţă de la capătul pământului, abundând de întreaga Mea fire şi plin de autoritate, onoare şi glorie. Oamenii nu M-au băgat niciodată în seamă, nu M-au cunoscut niciodată şi au fost mereu neştiutori în privinţa firii Mele. De la crearea lumii până astăzi, niciun om nu M-a văzut. Acesta este Dumnezeul care Se înfăţişează omenirii în zilele de pe urmă, dar care Se ascunde printre oameni. El locuieşte printre oameni, adevărat şi real, ca soarele arzător şi focul mistuitor, plin de putere şi abundând de autoritate. Nu există nicio persoană sau lucru care nu va fi judecat de cuvintele Mele şi nicio persoană sau lucru care nu va fi purificat de flăcările focului. În cele din urmă, toate popoarele vor fi binecuvântate graţie cuvintelor Mele şi, de asemenea, sfărâmate în bucăţi din cauza cuvintelor Mele. Astfel, în zilele de pe urmă, toţi oamenii vor vedea că Eu sunt Mântuitorul reîntors, că Eu sunt Dumnezeu Atotputernic care cucereşte toată omenirea şi că am fost odată jertfă de păcat pentru omenire, dar, în zilele de pe urmă, Eu voi deveni, de asemenea, flăcările soarelui care pârjolesc toate lucrurile, precum şi Soarele dreptăţii care dezvăluie toate lucrurile. Aceasta este lucrarea Mea a zilelor de pe urmă. Am luat numele acesta şi posed firea aceasta pentru ca toţi oamenii să poată vedea că sunt un Dumnezeu drept şi că sunt soarele arzător şi focul mistuitor. Este aşa pentru ca toţi să poată să Mă venereze pe Mine, singurul Dumnezeu adevărat, şi ca să poată să Îmi vadă adevărata faţă: nu sunt numai Dumnezeul israeliţilor, şi nu sunt doar Răscumpărătorul – sunt Dumnezeul tuturor creaturilor din ceruri, pământ şi mări.

Când Mântuitorul va sosi în zilele de pe urmă, dacă I s-ar spune tot Isus şi S-ar naşte din nou în Iudeea și Și-ar face lucrarea în Iudeea, atunci aceasta ar dovedi că am creat doar poporul lui Israel şi că am răscumpărat doar poporul lui Israel şi că nu am nimic de-a face cu neevreii. Nu Mi-ar contrazice aceasta cuvintele că „Eu sunt Domnul care a creat cerurile şi pământul şi toate lucrurile?ˮ Am părăsit Iudeea şi Îmi fac lucrarea printre neevrei pentru că nu sunt doar Dumnezeul poporului lui Israel, ci Dumnezeul tuturor creaturilor. Apar printre neevrei în zilele de pe urmă pentru că nu sunt doar Iahve, Dumnezeul poporului lui Israel, ci pentru că Eu sunt, de asemenea, Creatorul tuturor aleşilor Mei printre neevrei. Nu am creat doar Israelul, Egiptul şi Libanul, ci am creat şi toate popoarele neevreieşti de dincolo de Israel. Şi, datorită acestui fapt, Eu sunt Domnul tuturor creaturilor. Am folosit Israelul doar ca punct de pornire pentru lucrarea Mea, am folosit Iudeea şi Galileea ca fortăreţe ale lucrării Mele de răscumpărare şi am folosit popoarele neevreieşti ca bază de unde voi aduce sfârşitul întregii epoci. Am desăvârşit două etape ale lucrării în Israel (cele două etape ale lucrării Epocii Legii şi ale Epocii Harului) şi am dus la bun sfârşit alte două etape ale lucrării (Epoca Harului şi Epoca Împărăţiei) pe pământurile de dincolo de Israel. Printre popoarele neevreieşti, voi face lucrarea de cucerire şi astfel voi încheia epoca. Dacă omenirea Îmi spune mereu Isus Hristos, dar nu ştie că am început o nouă epocă în zilele de pe urmă şi că am demarat o nouă lucrare, şi dacă omenirea aşteaptă mereu obsesiv sosirea lui Isus Mântuitorul, atunci îi voi numi pe aceşti oameni aceia care nu cred în Mine. Ei sunt oameni care nu Mă cunosc şi credinţa lor în Mine este o făţărnicie. Ar putea astfel de oameni să fie martorii sosirii lui Isus Mântuitorul din ceruri? Ceea ce aşteaptă ei nu este sosirea Mea, ci sosirea Regelui iudeilor. Ei nu îşi doresc ca Eu să anihilez lumea aceasta veche şi imorală ci, în schimb, îşi doresc cea de-a doua întoarcere a lui Isus, după care vor fi răscumpărați; ei aşteaptă cu nerăbdare ca Isus să mai răscumpere o dată toată omenirea de pe acest pământ profanat şi nedrept. Cum pot astfel de oameni să devină cei care Îmi desăvârşesc lucrarea în zilele de pe urmă? Dorinţele omenirii sunt incapabile de a-Mi înfăptui năzuinţele sau de a-Mi desăvârşi lucrarea, deoarece omenirea doar admiră sau preţuieşte lucrarea pe care am făcut-o înainte şi nu ştie că Eu sunt Dumnezeu Însuşi care este mereu nou şi niciodată vechi. Omenirea ştie doar că Eu sunt Iahve şi Isus, şi nu bănuieşte că Eu sunt Ultimul, Cel care va aduce sfârşitul omenirii. Tot ceea ce doreşte şi cunoaşte omenirea este propria concepţie, şi doar ceea ce poate vedea cu proprii ochi. Nu este în concordanţă cu lucrarea pe care o fac Eu, ci în lipsă de armonie cu aceasta. Dacă lucrarea Mea ar fi condusă după ideile oamenilor, atunci când s-ar sfârşi? Când s-ar odihni omenirea? Şi cum aş putea Eu să intru în cea de-a şaptea zi, Sabatul? Eu lucrez conform planului Meu, conform scopului Meu şi nu conform intenţiilor omenirii.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

<style type="text/css"></style>

să primească revelațiile lui Dumnezeu

Cuvântările Duhului Sfânt "Cum poate omul, care L-a definit pe Dumnezeu în concepțiile sale, să primească revelațiile lui Dumnezeu?"

Dumnezeu Atotputernic spune: „Istoria progresează, tot astfel și lucrarea și voința lui Dumnezeu se schimbă în mod continuu. Ar fi imposibil ca Dumnezeu să mențină o singură etapă de lucru timp de șase mii de ani, pentru că toți oamenii știu că El este întotdeauna nou și niciodată vechi. El nu ar putea să continue să susțină lucrarea asemănătoare răstignirii și, o dată, de două ori, de trei ori... să fie pironit pe cruce. Aceasta este percepția unui om absurd. Dumnezeu nu susține aceeași lucrare, iar lucrarea Lui este mereu schimbătoare și mereu nouă, la fel cum eu vă vorbesc vouă zi de zi cuvinte noi și fac o nouă lucrare. Aceasta este lucrarea pe care o fac, a cărei cheie se află în cuvintele „noi” și „minunate”. „Dumnezeu este neschimbat și Dumnezeu va fi întotdeauna Dumnezeu”; această afirmație este cât se poate de adevărată. Esența lui Dumnezeu nu se schimbă, Dumnezeu este întotdeauna Dumnezeu și El nu ar putea deveni niciodată Satan, dar acestea nu dovedesc că lucrarea Lui este la fel de constantă și invariabilă cum este esența Sa. Tu declari că Dumnezeu este astfel, dar atunci cum poți explica faptul că Dumnezeu este mereu nou și niciodată vechi? Lucrarea lui Dumnezeu se răspândește continuu și se schimbă în mod constant, iar voința lui Dumnezeu este manifestată în mod continuu și făcută cunoscută omului.”

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Vă invităm să vizionați mai multe conținuturi despre diferitele numele lui Dumnezeu.                     

Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!

Caracterul vostru, al tuturor, este atât de infam!

Ședeți cu toții pe scaune elegante, învățând pe cei din generațiile mai tinere care sunt de teapa voastră să stea cu tine. Cum ați putut să nu știți că acei „copii” ai voștri erau deja fără suflare și că nu au avut lucrarea Mea cu mult timp în urmă? Slava Mea strălucește din Orient până în Occident, dar când slava Mea se răspândește până la marginile pământului și când începe să se ridice și să strălucească, voi lua slava Orientului și o voi aduce în Occident, astfel încât acești oameni ai întunericului din Orient care M-au abandonat vor fi fără strălucirea luminii de atunci înainte. În acel moment, veți trăi în valea umbrei. Deși oamenii astăzi sunt de o sută de ori mai buni decât înainte, ei tot nu-Mi pot satisface cerințele și încă nu sunt o mărturie glorioasă pentru Mine. Faptul că puteți fi de o sută de ori mai buni decât înainte este în întregime rezultatul lucrării Mele – este fructul lucrării Mele pe pământ. Cu toate acestea, încă mai simt dezgust față de cuvintele și faptele voastre și față de caracterul vostru și am resentimente incredibile față de acțiunile voastre în fața Mea, pentru că nu aveți niciun dram de înțelegere față de Mine. Deci, cum puteți să deveniți trăirea gloriei Mele și cum puteți să fiți absolut loiali față de lucrarea Mea viitoare? Credința voastră este foarte frumoasă; spuneți că sunteți dispuși să vă dedicați viața lucrării Mele, să faceți orice și totul pentru aceasta, dar firea voastră nu s-a schimbat prea mult. Au fost doar cuvinte arogante și acțiunile voastre reale sunt foarte nenorocite. Se pare că limba și buzele cuiva sunt în ceruri, dar picioarele îi sunt departe pe pământ, astfel încât cuvintele, faptele și reputația lui sunt încă într-o stare deplorabilă. Reputația voastră a fost distrusă, conduita voastră este degradantă, modul vostru de a vorbi este josnic, viața voastră este abjectă și chiar toată umanitatea voastră este de condiție joasă. Sunteți înguști la minte față de oameni și vă tocmiți pentru orice lucru mic. Vă sfădiți legat de propria voastră reputație și statut, chiar până în punctul în care sunteți dispuși să coborâți în iad, în iazul de foc. Cuvintele și faptele voastre actuale sunt suficiente pentru a stabili că sunteți păcătoși. Atitudinea voastră față de lucrarea Mea este suficientă pentru Mine pentru a hotărî că sunteți nelegiuiți și toate firile voastre sunt suficiente pentru a spune că sunteți suflete murdare care sunt pline de urâciuni. Manifestările voastre și ceea ce dezvăluiți sunt adecvate pentru a spune că sunteți oameni care au băut destul din sângele spiritelor necurate. Când vorbiți despre intrarea în împărăție, nu vă trădați sentimentele. Credeți că felul în care sunteți acum este potrivit pentru voi să pătrundeți prin poarta împărăției cerului Meu? Credeți că puteți obține intrarea în țara sfântă a lucrării și a cuvintelor Mele fără ca faptele și cuvintele voastre să fie supuse testării Mele? Cine este capabil să-Mi păcălească cu succes cei doi ochi? Cum ar putea comportamentele și conversațiile voastre josnice să scape vederii Mele? Viețile voastre au fost hotărâte de Mine drept vieți în care beți sângele și mâncați carnea acelor duhuri necurate, pentru că le preluați înfățișarea înaintea Mea în fiecare zi. Înaintea Mea, comportamentul vostru a fost deosebit de rău, astfel cum aș putea să nu Mă simt dezgustat? În ceea ce spuneți, sunt impuritățile spiritelor necurate: înșelați, ascundeți și flatați, la fel ca cei care fac vrăjitorie, ca aceia care înșală și beau sângele celor nelegiuiți. Toate manifestările omenirii sunt foarte nedrepte, deci cum pot fi plasați toți oamenii în țara sfântă unde se află drepții? Crezi că acel comportament abject al tău poate să te distingă drept sfânt față de cei nelegiuiți? Acea limbă a ta asemănătoare cu cea a șarpelui îți va nimici în cele din urmă carnea care duce la distruge și produce urâciuni, și mâinile tale care sunt acoperite de sângele spiritelor necurate de asemenea vor trage în cele din urmă sufletul tău în iad, deci de ce nu fructifici această oportunitate de a îți curăța mâinile care îți sunt acoperite de murdărie? Și de ce nu profiți de această ocazie pentru a-ți tăia limba care vorbește cuvinte nelegiuite? Oare din cauză că ești dispus să suferi sub flăcările iadului pentru cele două mâini ale tale și pentru limba și buzele tale? Țin sub observație inimile tuturor oamenilor cu cei doi ochi ai Mei, deoarece cu mult înainte de a fi creat omenirea, le cuprinsesem inimile în mâinile Mele. Cu mult timp în urmă am văzut prin inima omului, deci cum ar putea gândurile din inima omului să scape ochilor Mei? Și cum s-ar putea ca acestea în timp să scape de arderea Duhului Meu?

Buzele tale sunt mai blânde decât porumbeii, dar inima ta este mai vicleană decât șarpele primordial, chiar și buzele tale sunt la fel de frumoase ca o femeie libaneză, dar inima ta nu este la fel de bună ca cea a femeilor libaneze și cu siguranță nu se poate compara cu frumusețea cananeenelor. Inima ta este prea înșelătoare! Ceea ce urăsc sunt doar buzele celor nelegiuiți și inimile celor nedrepți. Așteptările Mele de la oameni nu sunt mai mari decât de la sfinți, doar că Mă simt scârbit de faptele malefice ale celor nelegiuiți și sper că cei nedrepți să fie în stare să-și îndepărteze murdăria și să scape din situația lor actuală, astfel încât să poată fi diferențiați de cei nelegiuiți și să trăiască și să fie sfinți alături de cei drepți. Vă aflați în aceleași împrejurări ca și Mine, dar sunteți acoperiți de murdărie, nu este nici măcar un pic de asemănare în voi cu oamenii creați la început și pentru că în fiecare zi imitați asemănarea acelor spirite necurate și faceți ceea ce fac ei și spuneți ceea ce spun ei, fiecare mădular al vostru și chiar și limbile și buzele voastre sunt înmuiate în apa lor murdară. Ați ajuns în stadiul în care sunteți acoperiți în întregime de aceste pete și nu există o singură parte care să poată fi folosită pentru lucrarea Mea. E atât de sfâșietor! Locuiți într-o astfel de lume a cailor și vitelor, dar de fapt nu vă simțiți tulburați; și sunteți plini de bucurie și trăiți liberi și ușor. Voi înotați în această apă murdară, dar de fapt nu știți că ați căzut în astfel de circumstanțe. În fiecare zi te înhăitezi cu spirite necurate și ai de-a face cu „excremente”. Viața ta este foarte abjectă, cu toate acestea, nu știi că nu supraviețuiești deloc în lumea omenească și că nu ești în propria voință. Nu știi că viața ta a fost călcată în picioare de mult timp de spirite necurate, iar caracterul tău a fost cu mult în urmă pătat de apă murdară? Crezi că trăiești în paradisul pământesc, că ești în mijlocul fericirii? Nu știi că ai trăit o viață cu spirite necurate și că ai trăit o viață cu tot ce ți-au pregătit ele? Cum ar putea să aibă vreo semnificație viața ta? Cum ar putea avea viața ta vreo valoare? Ai fost foarte ocupat până acum cu părinții tăi spirituali pătați, dar nu știi că cei care te prind în cursă sunt acele duhuri necurate, părinții tăi care te-au născut și te-au crescut. Mai mult, nu știi că toată murdăria ta ți-a fost de fapt dată în întregime de ei; tot ce știi este că îți pot furniza „bucurie”, nu te mustră, nici nu te judecă și nu te blestemă în mod special. Ei nu și-au vărsat furia niciodată asupra ta și te tratează într-un mod blând și amabil. Cuvintele lor îți hrănesc inima și te captivează astfel încât să devii dezorientat și, fără să-ți dai seama, ești atras de ei și dornic să le fii de folos, să fii supapa lor la fel ca și slujitorul lor. Nu ai niciun fel de obiecție, dar ești dispus să le fii la dispoziție – ești înșelat de ei. Din acest motiv, nu ai absolut nicio reacție la lucrarea pe care o fac Eu – nu e de mirare că întotdeauna dorești să te sustragi în mod secret din mâinile Mele, și nu e de mirare că mereu dorești să folosești cuvinte dulci pentru a forța favoarea Mea. Se pare că ai deja un alt plan, un alt aranjament. Poți vedea o parte din acțiunile Mele, ale Atotputernicului, dar nu știi o iotă din judecata și mustrarea Mea. Nu știi când a început mustrarea Mea; știi doar cum să mă înșeli, dar nu știi că nu tolerez violarea din partea omului. De vreme ce te-ai hotărât deja să-Mi slujești, nu te voi lăsa să pleci. Sunt un Dumnezeu care urăște răul și sunt un Dumnezeu gelos pe om. De vreme ce ți-ai așezat deja cuvintele pe altar, nu îți voi îngădui să fugi dinaintea ochilor Mei și nu voi tolera să servești la doi stăpâni. Credeai că poți avea o altă dragoste după ce ți-ai așezat cuvintele pe altarul Meu, după ce le-ai pus înaintea ochilor Mei? Cum aș putea permite oamenilor să-și bată joc de Mine în felul acesta? Credeai că poți să faci lejer făgăduințe, să-Mi faci jurăminte cu limba? Cum ai putut să trimiți jurăminte spre tronul Meu, Cel Prea Înalt? Crezi că jurămintele tale au dispărut deja? Eu vă spun că, chiar dacă trupurile voastră vor trece, jurămintele voastre nu pot trece. În final, vă voi condamna pe baza jurămintelor voastre. Totuși, credeți că puteți să vă puneți cuvintele în fața Mea pentru a-Mi face față și că inimile voastre pot servi spirite necurate și spirite rele. Cum ar putea mânia Mea să tolereze acei oameni care se aseamănă cu câinii și porcii care Mă înșală? Trebuie să-Mi îndeplinesc decretele administrative și să extrag din mâinile spiritelor necurate pe toți acei amorțiți și „pioși” care cred în Mine și Mă „slujesc” în mod disciplinat, să fie boul Meu, să fie calul Meu și să fie la mila sacrificării Mele. Te voi face să-ți recapeți hotărârea anterioară și să-Mi slujești din nou. Nu voi tolera nimănui din creație să Mă înșele. Ai crezut că poți doar să faci cereri neîntemeiate și să minți fără motiv în fața Mea? Credeai că nu ți-am auzit sau nu ți-am văzut cuvintele și faptele? Cum ar putea să nu fie cuvintele și faptele tale în vizorul Meu? Cum le-aș putea permite oamenilor să Mă înșele astfel?

Am fost printre voi, făcându-Mă asemenea vouă, vreme de mai multe primăveri și toamne, am trăit printre voi o perioadă îndelungată, am trăit cu voi – cât de mult din comportamentul vostru josnic a trecut chiar prin fața ochilor Mei? Ecoul acestor cuvinte din inimă ale voastre se face auzit încontinuu în urechile Mele; milioane și milioane din aspirațiile voastre au fost așezate pe altarul Meu – nici măcar nu pot fi numărate. Cu toate acestea, în ceea ce privește dedicarea voastră și ceea ce investiți, nu există nici măcar o iotă. Nu este nici măcar o picătură de sinceritate pe altarul Meu. Unde sunt roadele credinței voastre în Mine? Ați primit har nesfârșit de la Mine și ați văzut nenumărate mistere din cer și v-am arătat chiar și flăcările cerului, dar nu am avut inima să vă ard și cât Mi-ați dat în schimb? Cât de mult sunteți dispuși să-Mi dați? Ținând mâncarea pe care ți-am dat-o, te întorci și Mi-o oferi, chiar spunând că era ceva ce ai obținut în schimbul sudorii muncii tale depline, că Îmi dai tot ce-ți aparține. Cum de nu știi că toate „contribuțiile” tale pentru Mine sunt toate lucruri care au fost furate de pe altarul Meu? Și acum Îmi oferi Mie asta – nu Mă înșeli? Cum de nu știi că tot ceea de ce Mă bucur astăzi sunt toate ofrande de pe altarul Meu, și nu ceea ce ai câștigat în schimbul muncii tale dure și apoi Mi le-ai oferit. De fapt, îndrăzniți să Mă înșelați astfel, deci cum pot să vă iert? Cum mai pot îndura asta? V-am dat totul. V-am înlesnit totul, pentru nevoile voastre și v-am deschis ochii, dar mă înșelați astfel, ignorându-vă conștiințele. V-am oferit în mod altruist totul, pentru că, deși suferiți, ați câștigat de la Mine tot ce am adus din cer. Dar nu sunteți dedicați deloc și chiar dacă aveți o contribuție mică, vă veți regla cu Mine după aceea. Contribuția ta nu va fi egală cu zero? Ceea ce Mi-ai oferit nu este altceva decât un singur fir de nisip, dar ceea ce ai cerut de la Mine reprezintă o tonă de aur. Nu ești teribil de nerezonabil? Eu lucrez între voi. Nu există absolut nici o urmă a celor zece procente pe care ar trebui să le câștig, să nu mai vorbim de sacrificii suplimentare. Mai mult, cele zece procente oferite de cei care sunt evlavioși sunt acaparate de către cei răi. Nu sunteți toți împrăștiați de la Mine? Nu sunteți toți antagoniști cu Mine? Nu-Mi distrugeți cu toții altarul? Cum ar putea acest tip de persoană să fie privită ca o comoară în ochii Mei? Nu sunt ei porci sau câini pe care Îi detest? Cum M-aș putea referi la răutățile voastre ca la o comoară? Pentru cine este de fapt lucrarea Mea? Oare să fie întreprinsă doar ca să vă lovesc pe toți pentru a-Mi dezvălui autoritatea? Nu vă sunt susținute toate viețile voastre doar printr-un singur cuvânt din partea Mea? De ce oare folosesc numai cuvinte pentru a vă instrui și nu am transformat cuvintele în fapte pentru a vă lovi cât mai curând posibil? Sunt cuvintele Mele și lucrarea Mea doar pentru a lovi omenirea? Sunt un Dumnezeu care ucide fără discriminare pe cei nevinovați? Chiar acum, câți dintre voi sunteți în fața Mea, care caută calea cea dreaptă a vieții umane cu întreaga lor ființă? Doar trupurile voastre sunt în fața Mea, dar inimile voastre sunt în mare parte slobode, departe, foarte departe de Mine. Pentru că nu știți care este lucrarea Mea de fapt, există unii dintre voi care vor să plece de la Mine, care se îndepărtează de Mine și vor să trăiască în acel paradis unde nu există mustrare, nici judecată. Nu este asta ceea ce își doresc oamenii în inima lor? Cu siguranță nu te constrâng. Oricare ar fi calea pe care o alegi, este alegerea ta personală și calea de azi merge împreună cu judecata și blestemul, dar ar trebui să știți cu toții că ceea ce v-am acordat, fie că este vorba de judecată sau de mustrare, toate sunt cele mai bune daruri pe care vi le pot dărui și toate sunt lucruri de care aveți nevoie urgentă.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

<style type="text/css"></style> <style type="text/css"></style>

Lucrarea în Epoca Legii

Lucrarea în Epoca Legii

Lucrarea pe care Iahve a făcut-o cu israeliții a stabilit pentru omenire locul pământesc al originii lui Dumnezeu, care era și locul sacru al prezenței Sale. El Și-a limitat lucrarea la poporul lui Israel. La început, El nu a lucrat în afara Israelului; în schimb, a ales un popor pe care l-a găsit potrivit pentru a-Și limita sfera lucrării Sale. Israel este locul unde Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Eva, iar din pământul acelui loc, Iahve l-a făcut pe om; acest loc a devenit baza lucrării Sale pe pământ. Israeliții, care erau urmași ai lui Noe și, de asemenea, descendenți ai lui Adam, au fost temelia umană a lucrării lui Iahve pe pământ.

În acel moment, semnificația, scopul și etapele lucrării lui Iahve în Israel au fost să inițieze pe întregul pământ lucrarea Sa care, având Israelul drept centru, s-a răspândit treptat printre toate neamurile non-evreiești. Acesta este principiul conform căruia El lucrează în tot universul pentru a stabili un model și apoi pentru a-l extinde până când toate ființele din univers vor fi primit Evanghelia Lui. Primii israeliți au fost descendenții lui Noe. Acești oameni au fost înzestrați doar cu suflarea lui Iahve și au înțeles suficient încât să aibă grijă de necesitățile de bază ale vieții, dar ei n-au știut ce fel de Dumnezeu era Iahve și nici care era voința Lui față de om, cu atât mai puțin cum ar trebui prețuit Domnul întregii creații. Cât despre existența unor reguli și legi care ar trebui respectate, precum și despre lucrarea pe care ființele create s-ar cuveni să o facă pentru Creator, descendenții lui Adam nu știau nimic despre aceste lucruri. Tot ceea ce știau era că bărbatul trebuia să asude și să muncească pentru a-și întreține familia și că femeia trebuia să se supună soțului ei și să perpetueze rasa umană creată de Iahve. Cu alte cuvinte, acest popor, căruia i s-a dat doar suflarea și viața lui Iahve, nu a știut nimic despre modul în care să respecte legile lui Dumnezeu sau cum să-L mulțumească pe Domnul întregii creații. Ei au înțeles prea puțin. Așadar, chiar dacă nu era nimic necinstit sau înșelător în inimile lor, iar invidia ori cearta apăreau destul de rar între ei, cu toate acestea, ei nu aveau nici o cunoaștere sau înțelegere despre Iahve, Domnul întregii creații. Acești strămoși ai omului au știut numai să mănânce și să se bucure de lucrurile lui Iahve, fără a ști însă să-L onoreze; ei nu știau că Iahve este Acela căruia trebuie să I se închine în genunchi. Deci cum au putut fi numiți aceștia creaturile Lui? Dacă așa stăteau lucrurile, atunci cuvintele – „Iahve este Domnul întregii creații” și „El a creat omul pentru ca omul să-L poată manifesta, să-L glorifice și să-L reprezinte” – n-ar fi fost rostite în zadar? Cum au putut oamenii care nu Îl venerau pe Iahve să devină o mărturie a slavei Sale? Cum au putut deveni ei manifestări ale slavei Sale? Oare cuvintele lui Iahve – „Eu l-am creat pe om după chipul Meu” – n-ar fi devenit atunci o armă în mâinile lui Satan – cel rău? N-ar fi devenit aceste cuvinte un semn de umilire la adresa creării omului de către Iahve? Pentru a încheia această etapă a lucrării Sale, Iahve, după ce a creat omenirea, n-a învățat-o și n-a călăuzit-o de la Adam până la Noe. De fapt, abia după ce potopul a distrus lumea, El a început să-i călăuzească în mod oficial pe israeliți, care erau urmașii lui Noe și, de asemenea, ai lui Adam. Lucrarea și cuvântările Sale din Israel au oferit îndrumare întregului popor al lui Israel care trăia pe acel pământ și, astfel, omenirea a văzut că Iahve nu numai că a putut da omului suflare ca acesta să primească viață de la El și să devină din țărână o ființă umană creată, dar și că poate distruge omenirea, o poate blestema și Își poate folosi toiagul pentru a o conduce. De asemenea, au văzut că Iahve putea călăuzi viața omului pe pământ și putea vorbi și lucra printre oameni, în funcție de orele zilei și ale nopții. El a făcut lucrarea numai pentru ca ale Sale creaturi să știe că omul a apărut din țărâna culeasă de El și, în plus, că omul a fost făcut de El. Și nu doar acest lucru, ci și faptul că lucrarea pe care a început-o în Israel a fost menită pentru ca alte popoare și națiuni (care, de fapt, nu erau diferite de Israel, ci mai degrabă se trăgeau din israeliți dar erau toți descendenți ai lui Adam și ai Evei) să primească Evanghelia lui Iahve din Israel, pentru ca toate ființele create din univers să-L poată onora pe Iahve, recunoscându-I măreția. Dacă Iahve nu Și-ar fi început lucrarea în Israel, ci, în schimb, după crearea omenirii, ar fi lăsat-o să trăiască pe pământ o viață lipsită de griji, atunci în acest caz, datorită naturii fizice a omului (conform căreia omul nu poate cunoaște niciodată lucrurile pe care nu le poate vedea, deci nu putea ști că Iahve a creat omenirea și, cu atât mai puțin, de ce a făcut-o), omul n-ar fi aflat niciodată că Iahve a fost Cel care l-a creat sau că El este Domnul întregii creații. Dacă Iahve ar fi creat omul și l-ar fi plasat pe pământ și pur și simplu Și-ar fi scuturat praful de pe mâini și ar fi plecat, mai degrabă decât să rămână printre oameni și să-i călăuzească o vreme, atunci toată omenirea s-ar fi întors în nimicnicie; până și cerul, pământul și toată puzderia de lucruri înfăptuite de El, ca și întreaga omenire, s-ar fi întors la o stare de nimicnicie și, în plus, ar fi fost călcați în picioare de Satana. În felul acesta, dorința lui Iahve ca „pe pământ, adică în mijlocul creației Sale, El să aibă un loc unde să stea, un loc sfânt” ar fi fost spulberată. Așadar, după ce a creat omenirea, El a reușit să rămână în mijlocul ei pentru a-i călăuzi pe oameni în viețile lor și pentru a le vorbi din mijlocul ei – toate acestea pentru a-Și realiza dorința și pentru a-Și îndeplini planul. Lucrarea pe care a făcut-o în Israel a fost menită doar pentru a servi planului pe care El îl stabilise înainte de a crea toate lucrurile, de aceea, lucrarea Sa mai întâi printre israeliți și crearea tuturor lucrurilor nu s-au aflat în contradicție, ci au fost ambele destinate conducerii, lucrării și gloriei Sale și, de asemenea, adâncirii semnificației creării omenirii. El a condus viața omului pe pământ timp de două mii de ani după Noe, timp în care l-a învățat să înțeleagă cum să I se închine lui Iahve, Domnul întregii creații, cum să-și conducă viața, cum să trăiască și, mai presus de orice, cum să acționeze ca martor al lui Iahve, să-L asculte și să-L prețuiască, lăudându-L chiar prin muzică, așa cum făcea David și preoții săi.

Înainte de cele două milenii în care Iahve Și-a făcut lucrarea, omul nu știa nimic și aproape toată omenirea se depravase în așa măsură încât, înainte de distrugerea lumii prin potop, ajunsese la un nivel de promiscuitate și corupție care le pustiise inimile de Iahve și, chiar mai mult, de calea Lui. Ei nu au înțeles niciodată lucrarea pe care Iahve urma să o facă; erau lipsiți de rațiune, aveau și mai puțină cunoaștere și, asemeni unei mașinării care respiră, nu știau absolut nimic despre om, despre Dumnezeu, lume sau viață. Pe pământ s-au angajat în numeroase ademeniri, asemenea șarpelui, și au spus multe lucruri ofensatoare la adresa lui Iahve, dar pentru că erau ignoranți, Iahve nu i-a mustrat și nu i-a disciplinat. Abia după potop, când Noe avea 601 ani, Iahve i S-a arătat oficial lui Noe și l-a îndrumat pe el și pe familia sa, conducând păsările și animalele care au supraviețuit potopului, împreună cu Noe și descendenții lui, până la sfârșitul Epocii Legii, în toți cei 2.500 de ani. El Și-a făcut lucrarea în Israel și anume, lucrarea oficială, timp de 2.000 de ani și apoi a lucrat simultan în Israel și în afara acestuia timp de 500 de ani, pentru un total de 2.500 de ani. În această perioadă, El i-a învățat pe israeliți că, pentru a-I sluji lui Iahve, trebuie să construiască un templu, să-și pună hainele preoțești și să intre desculți în zori, ca nu cumva încălțămintea lor să pângărească templul și focul să se coboare asupra lor și să-i ardă până la moarte. Ei și-au îndeplinit îndatoririle și s-au supus planurilor lui Iahve. S-au rugat lui Iahve în templu și, după ce au primit revelația lui Iahve, adică după ce Iahve le-a vorbit, au condus mulțimile și le-au învățat să se închine lui Iahve – Dumnezeul lor. Iahve le-a spus să construiască un templu și un altar și, la timpul stabilit de El, adică de Paște, să pregătească vițeii și mieii nou-născuți pe care să-i așeze pe altar ca jertfe pentru a-I sluji lui Iahve ca să-i înfrâneze astfel și să pună în inimile lor adorație față de Iahve. Respectarea sau nerespectarea acestei legi a devenit măsura loialității lor față de Iahve. De asemenea, Iahve a orânduit ziua Sabatului pentru ei, a șaptea zi a creației Lui. Ziua de după Sabat a făcut-o prima zi, o zi în care ei să-L laude pe Iahve, să-I aducă jertfe și să-I cânte. În această zi, Iahve a chemat pe toți preoții să împartă sacrificiile de pe altar pentru ca poporul să mănânce și să se poată bucura de jertfele aduse lui Iahve. Și Iahve a spus că ei erau binecuvântați, că au împărțit cu El din porția lor și că erau poporul Lui ales (acesta fiind legământul lui Iahve cu israeliții). De aceea, până în ziua de astăzi, poporul lui Israel continuă să susțină că Iahve este doar Dumnezeul lor și nu al celorlalte popoare.

În timpul Epocii Legii, Iahve i-a dat lui Moise multe porunci pe care să le transmită israeliților care l-au urmat afară din Egipt. Aceste porunci au fost date israeliților de către Iahve și nu au avut nicio legătură cu egiptenii; ele au fost menite să-i înfrâneze pe israeliți. El a folosit poruncile ca să le ceară socoteală. Fie că era vorba de observarea Sabatului, de respectul față de părinți, de închinarea la idoli și așa mai departe, acestea erau principiile după care erau judecați ca fiind păcătoși sau drepți. Printre ei, au fost unii loviți de focul lui Iahve, unii care au fost uciși cu pietre și alții care au primit binecuvântarea lui Iahve, toate acestea fiind determinate de respectarea sau nerespectarea acestor porunci. Cei care nu respectau Sabatul, erau uciși cu pietre. Preoții care nu respectau Sabatul erau loviți de focul lui Iahve. Cei care nu-și respectau părinții erau, de asemenea, uciși cu pietre. Toate acestea au fost poruncite de Iahve. Iahve a stabilit poruncile și legile Sale astfel încât, călăuzindu-le viața, oamenii să-L asculte, să I se supună și să nu se răzvrătească împotriva Lui. El a folosit aceste legi pentru a menține sub control neamul omenesc proaspăt născut și pentru a pune mai bine temelia pentru lucrarea Sa viitoare. Astfel, pe baza lucrării pe care a făcut-o Iahve, prima perioadă a fost numită Epoca Legii. Deși Iahve a făcut multe cuvântări și a lucrat mult, El a călăuzit poporul doar în sens pozitiv, învățându-i pe acești oameni ignoranți cum să fie umani, cum să trăiască, cum să înțeleagă calea lui Iahve. În cea mai mare parte, lucrarea Sa a fost menită să-i facă pe oameni să-I respecte calea și să-I urmeze legile. Lucrarea a fost făcută pe oameni corupți superficial, dar nu s-a extins până la a-i transforma sau a le influența progresul în viață. El a fost preocupat doar de folosirea legilor pentru a înfrâna și a ține poporul sub control. Pentru israeliți, în acel moment, Iahve era doar un Dumnezeu în templu, un Dumnezeu în ceruri. El era un stâlp de nor, un stâlp de foc. Tot ce le-a cerut Iahve să facă a fost să asculte ceea ce astăzi oamenii cunosc ca fiind legi și porunci ale Sale – s-ar putea spune chiar reguli – pentru că ceea ce a făcut Iahve nu era menit să-i transforme, ci să le dea mai multe lucruri pe care omul trebuia să le aibă, să-i instruiască cu gura Lui, pentru că, după ce a fost creat, omul nu avea nimic din ceea ce se cuvenea să aibă. Astfel, Iahve le-a dat oamenilor lucrurile pe care trebuiau să le dețină pentru viața lor pe pământ, făcând poporul pe care El l-a condus să-și depășească strămoșii, pe Adam și Eva, pentru că ceea ce le-a dat lor Iahve a depășit cu mult ceea ce le-a oferit lui Adam și Evei, la începuturi. Oricum, lucrarea făcută de Iahve în Israel a fost doar pentru a-i călăuzi pe oameni și pentru a-i face să-și recunoască propriul Creator. El nu i-a cucerit și nu i-a transformat, ci doar i-a călăuzit. Aceasta este pe scurt lucrarea lui Iahve în Epoca Legii. Este fundalul, povestea adevărată, esența lucrării Sale pe întregul pământ al Israelului și începutul lucrării Sale de șase mii de ani care viza ținerea omenirii în mâna călăuzitoare a lui Iahve. Din toate acestea s-au ivit încă și mai multe de făcut în planul de gestionare (planul mântuirii), pe parcursul a șase mii de ani.

Sursa: Biserica lui Dumnezeu Atotputernic

 

 

Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul

 Cuvântările lui Hristos al zilelor de pe urmă "Cele șapte tunete răsună – Prorocind că Evanghelia Împărăției se va răspândi în tot universul"

Dumnezeu Atotputernic spune: „Numai când lumina din Răsărit se va transforma treptat în alb, întunericul de pe pământ va începe să se transforme în lumină, și numai atunci omul va descoperi că am plecat demult din Israel și Mă ridic din nou în Răsărit. Odată ce am coborât în Israel și mai târziu, am plecat de acolo, nu Mă mai pot naște din nou în Israel, pentru că lucrarea Mea conduce tot universul, și mai mult, fulgerul luminează de la Răsărit la Apus. Din acest motiv am coborât în Răsărit și am adus Canaanul popoarelor din Răsărit. Vreau să aduc oameni din toate părțile pământului în Ţara Canaan, și astfel continui să cuvântez în Ţara Canaanului pentru a controla întregul univers. În acest moment nu există lumină pe întreg pământul, în afară de Canaan, și toți oamenii sunt amenințați de foame și de frig. Mi-am dat Slava lui Israel, și apoi Mi-am luat-o înapoi, și apoi i-am adus pe israeliți la Răsărit și pe toată omenirea la Răsărit. I-am adus pe toți la lumină ca să se unească cu ea și să se afle în comuniune cu ea, și să nu mai trebuiască să o caute.”

Fulgerul de la Răsărit, Biserica lui Dumnezeu Atotputernic a fost creată datorită arătării și lucrării lui Dumnezeu Atotputernic, q-a doua venire a Domnului Isus, Hristosul zilelor de pe urmă. Aceasta este alcătuită din toți cei care acceptă lucrarea lui Dumnezeu Atotputernic în zilele de pe urmă și care sunt cuceriți și mântuiți de cuvintele Lui. Biserica a fost întemeiată personal, în întregime de Dumnezeu Atotputernic și este condusă de El, ca Păstor. Cu siguranță aceasta nu a fost creată de o persoană. Hristos este adevărul, calea și viața. Oile lui Dumnezeu aud glasul Lui . Atâta timp cât citiți cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic, veți vedea că Dumnezeu S-a arătat.

Vă invităm să vizionați mai multe conținuturi despre diferitele numele lui Dumnezeu.