După ce ani la rând au trecut, trăind greutăți de rafinare și mustrare, omul a devenit bătut de vreme, omul a devenit bătut de vreme. Deși omul și-a pierdut „gloria” și „romantismul” vremurilor trecute, a ajuns în mod inconștient să înțeleagă principiile comportamentului uman și a ajuns să aprecieze anii de devotament ai lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii, și a ajuns să aprecieze anii de devotament ai lui Dumnezeu pentru mântuirea omenirii.
Omul începe încet să-și deteste propria barbarie. El începe să urască cât de sălbatic este, și toate neînțelegerile față de Dumnezeu și cererile lipsite de logică pe care le-a făcut către El. Timpul nu poate fi dat înapoi; evenimentele trecute devin amintirile regretabile ale omului, iar cuvintele și dragostea lui Dumnezeu devin forța motrice a noii vieți a omului. Timpul nu poate fi dat înapoi; evenimentele trecute devin amintirile regretabile ale omului, iar cuvintele și dragostea lui Dumnezeu devin forța motrice a noii vieți a omului.
Rănile omului se vindecă pe zi ce trece, îi revine puterea, se ridică și se uită la fața Celui Atotputernic … doar pentru a descoperi că El a fost mereu lângă mine și că zâmbetul și înfățișarea Lui sunt încă atât de tulburătoare. Inima Lui încă se mai preocupă de omenirea pe care El a creat-o și mâinile Sale sunt încă la fel de calde și de puternice așa cum erau la început.
Este ca și cum omul s-ar fi întors în Grădina Edenului, dar de data aceasta omul nu se mai lasă ademenit de șarpe, nu se mai îndepărtează de fața lui Iahve. Omul îngenunchează înaintea lui Dumnezeu, privește fața zâmbitoare a lui Dumnezeu și oferă sacrificiul său cel mai prețios – O! Doamne, Dumnezeul meu! Omul îngenunchează înaintea lui Dumnezeu, privește fața zâmbitoare a lui Dumnezeu și oferă sacrificiul său cel mai prețios – O! Doamne, Dumnezeul meu! Omul îngenunchează înaintea lui Dumnezeu, privește fața zâmbitoare a lui Dumnezeu și oferă sacrificiul său cel mai prețios – O! Doamne, Dumnezeul meu! O! Doamne, Dumnezeul meu!
Arătarea lui Dumnezeuînseamnă venirea Lui în persoană pe pământ să-Și facă lucrarea. Cu propria identitate și fire și după propriile-I metode, El coboară printre oameni să înceapă o epocă și să-ncheie una. Acest gen de arătare nu este o formă de ceremonie. Nu este un semn, o imagine, un miracol sau un fel de viziune măreață și, cu atât mai puțin, nu este un soi de proces religios. Este un fapt real și concret, care poate fi atins și privit de oricine. O astfel de arătare nu e de dragul urmării unui proces sau de dragul unei scurte inițiative, ci mai degrabă de dragul unei etape de lucru în planul de gestionare al lui Dumnezeu.
Arătarea lui Dumnezeu e-ntotdeauna semnificativă și are-ntotdeauna legătură cu planul Lui de gestionare, are legătură cu planul Lui de gestionare. Ce se numește „arătare” aici diferă întru totul de tipul de „arătare” în care Dumnezeu îl îndrumă, conduce și luminează pe om. Dumnezeu realizează o etapă din măreața Lui lucrare de fiecare dată când Se dezvăluie. E o lucrare diferită decât în orice altă eră, inimaginabilă omului, neexperimentată de el, neexperimentată de om. E o lucrare ce începe o nouă epocă și-o încheie pe cea veche, o lucrare nouă și mai bună pentru salvarea omenirii și-o lucrare de-a aduce omenirea-n noua epocă. E însemnătatea arătării lui Dumnezeu.
Cantari crestine 2020 „Dumnezeu Atotputernic este Cel ce ne mântuiește” Videoclip muzical
Cine exprimă adevărul pentru a mântui omenirea? Cine împarte judecata așezat pe tronul alb? Este Dumnezeu Atotputernic care a sosit întrupat în zilele de pe urmă. El rostește cuvinte pentru a bate la ușa omenirii. El ne îndepărtează de lume, și ne mântuiește de stricăciunea Satanei. Prin înțelegerea adevărului, noi suntem purificați și trăim în lumină. Cu Dumnezeu lângă noi, avându-L pe Dumnezeu cu noi, viețile noastre sunt cu adevărat fericite. Cine este Cel ce ne dă adevărul și viața? Cine este Cel ce aduce lumină lumii? Este Dumnezeu Atotputernic, iubitul Dumnezeu Atotputernic. El vorbește și lucrează printre noi în fiecare zi. El ne păstorește și ne udă față în față. Suntem atât de norocoși să trăim iubirea Lui adevărată. Îl urmăm pe Dumnezeu cu credință absolută. Ne îndeplinim datoriile, suntem mărturie pentru Dumnezeu și Îl slăvim pe Dumnezeu.
Ale cui cuvinte ne străpung inimile ca o sabie ascuțită? A cui iubire pentru om este cea mai pură, cea mai frumoasă? Este Dumnezeu Atotputernic care S-a întrupat în zilele de pe urmă. Cuvintele Sale expun esența și rădăcina stricăciunii omenirii. Noi trăim judecata și încercările cuvintelor lui Dumnezeu. Noi vedem că firea lui Dumnezeu este dreaptă și sfântă. Firile noastre stricate sunt purificate și noi părem din nou umani. Noi trăim iubirea lui Dumnezeu și nu putem să nu Îl lăudam. Cine este Cel ce purifică și mântuiește omenirea stricată? Cine este Cel ce aduce o frumoasă destinație omenirii? Este Dumnezeu Atotputernic, a cărui lucrare este înțeleaptă și omnipotentă. El îl înfrânge pe Satana, Își desăvârșește oamenii și câștigă slava. Suntem atât de norocoși să atingem mântuirea! Este atât de minunat să fii martor al cuvintelor atotputernice ale lui Dumnezeu. Noi răspândim Evanghelia Împărăției cu credință absolută. Noi ne îndeplinim bine datoria, suntem martori lui Dumnezeu și Îl vom iubi pe Dumnezeu pe vecie! Noi ne îndeplinim bine datoria, suntem martori lui Dumnezeu și Îl vom iubi pe Dumnezeu pe vecie!
Cântec de laudă 2020 „Iubirea și esența lui Dumnezeu sunt dezinteresate” Videoclip muzical
Dumnezeu dă tot ce-are El mai bun. Ce-i bun, tot ce-i mai bun, El dă. Nu dezvăluie vreodată, suferința nu-Și arată. Dumnezeu îndură, așteptând în tăcere. Nu rece sau amorțit, fără slăbiciune. Iubirea și esența Lui sunt dezinteresate. Dumnezeu dă tot ce-are El mai bun. Ce-i bun, tot ce e mai bun, El dă. Pentru-omenire, El suferă; El suferă, îndurând tăcut. Tăcut, El a dăruit ce-are mai bun. El a dăruit ce-are mai bun. Nu dezvăluie vreodată, suferința nu-Și arată. Dumnezeu îndură, așteptând în tăcere. Aceasta este expresia esenței și firii Lui, a ceea ce este El cu adevărat: Creatorul a toate. Dumnezeu dă tot ce-are El mai bun. Ce-i bun, tot ce e mai bun, El dă. Pentru-omenire, El suferă; El suferă, îndurând tăcut. Tăcut, El a dăruit ce-are mai bun. Ce-are-El mai bun, ce-are-El mai bun, ce-are-El mai bun. Dumnezeu dă tot ce-are El mai bun. Ce-i bun, tot ce e mai bun, El dă. Pentru-omenire, El suferă; El suferă, Îndurând tăcut, tăcut El dăruiește. Îndurând tăcut, tăcut El dăruiește. Ce-are-El mai bun, ce-are-El mai bun.
(Iov 2:3) Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: „Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv.ˮ
(Iov 2:6) Și Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei „Iată, este în mâna ta; dar cruță-i viațaˮ.
b. Cuvintele spuse de Satana
(Iov 2:4-5) Iar Satana I-a răspuns lui Iahve Dumnezeu și a zis: „Piele pentru piele, da, un om va da tot ce are pentru viața lui. Dar întinde-Ți acum mâna și atinge-I carnea și oasele și el te va blestema făţiş.”
c. Modul în care Iov tratează această încercare
(Iov 2:9-10) Atunci soţia lui i-a zis: „Încă rămâi neclintit în curăţia ta? Blestemă-L pe Dumnezeu şi mori!” El i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce?! Să primim de la Dumnezeu doar binele şi să nu primim şi răul?” În toate acestea Iov nu a păcătuit deloc prin vorbele sale.
(Iov 3:3) Să piară ziua în care m-am născut şi noaptea în care s-a zis: „S-a născut un băiat!”
Iubirea lui Iov față de calea lui Dumnezeu depășește orice altceva
Scripturile documentează cuvintele dintre Dumnezeu și Satana după cum urmează: „Iar Iahve Dumnezeu i-a spus Satanei: «Te-ai gândit la slujitorul meu Iov, că nu există nimeni altcineva ca el pe pământ, un om desăvârșit și neprihănit, unul care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău? Și încă își păstrează integritatea, deși M-ai convins să acționez împotriva lui, să-l distrug fără motiv»” (Iov 2:3). În cadrul acestui dialog, Dumnezeu repetă aceeași întrebare pentru Satana. Este o întrebare care ne arată evaluarea afirmativă a lui Iahve Dumnezeu în privința a ceea ce a fost demonstrat și trăit de Iov în timpul primei încercări și nu este diferită de evaluarea lui Iov făcută de Dumnezeu înainte ca el să fie suspus ispitirii Satanei. Adică, înainte de a veni ispita asupra sa, în ochii lui Dumnezeu, Iov era perfect și, prin urmare, Dumnezeu i-a protejat pe el și pe familia sa și l-a binecuvântat; el era vrednic de a fi binecuvântat în ochii lui Dumnezeu. După ispită, Iov nu a păcătuit cu buzele sale pentru că el își pierduse bunurile și copiii, ci a continuat să laude numele lui Iahve Dumnezeu. Comportamentul său efectiv l-a făcut pe Dumnezeu să-l aplaude și să-i dea notă maximă. Căci, în ochii lui Iov, urmașii sau bunurile sale nu erau suficiente pentru a-l face să renunțe la Dumnezeu. Locul lui Dumnezeu în inima sa, cu alte cuvinte, nu putea fi înlocuit de copiii săi sau de vreo proprietate. În timpul primei ispitiri a lui Iov, el I-a arătat lui Dumnezeu că iubirea lui pentru El și iubirea pentru calea de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul depășea orice altceva. Doar că această încercare i-a oferit lui Iov experiența de a primi o răsplată de la Iahve Dumnezeu și de a-i fi luate bunurile și copiii.
Pentru Iov, aceasta a fost o experiență reală care i-a curățit sufletul, a fost un botez al vieții care i-a împlinit existența și, mai mult, a fost o sărbătoare somptuoasă care i-a testat ascultarea și teama sa de Dumnezeu. Această ispită i-a transformat statutul lui Iov din cel de om bogat în cineva care nu avea nimic și i-a permis, de asemenea, să experimenteze abuzul omenirii de către Satana. Destituirea sa nu l-a făcut să-i fie scârbă de Satana; mai degrabă, în actele infame ale Satanei el a văzut urâțenia și caracterul vrednic de dispreț ale Satanei, precum și dușmănia și răzvrătirea Satanei față de Dumnezeu și aceasta l-a încurajat mai bine să rămână de neclintit în calea sa de a se teme de Dumnezeu și a respinge răul. El a jurat că nu se va lepăda niciodată de Dumnezeu și nu își va întoarce spatele de la calea lui Dumnezeu din cauza factorilor externi precum bunurile, copiii sau rudele, și că nici nu va fi vreodată sclavul Satanei, bunurilor sau vreunei persoane; în afară de Dumnezeu Iahve, nimeni nu putea fi Domnul sau Dumnezeul său. Acestea erau aspirațiile lui Iov. Pe de altă parte a ispitei, Iov obținuse, de asemenea, ceva: el câștigase mari bogății prin încercările date lui de Dumnezeu.
În timpul vieții sale din cele câteva decenii precedente, Iov privise faptele lui Iahve Dumnezeu și câștigase binecuvântările lui Iahve Dumnezeu pentru el. Erau binecuvântări care îl făceau să se simtă extrem de stânjenit și îndatorat, căci el credea că nu făcuse nimic pentru Dumnezeu și, totuși, primise binecuvântări atât de mari și se bucurase de atât de mult har. Din acest motiv, în inima sa el se ruga deseori, sperând că va putea să-L răsplătească pe Dumnezeu, sperând că va avea oportunitatea de a fi mărturie pentru faptele și măreția lui Dumnezeu și sperând că Dumnezeu îi va pune răbdarea la încercare și, mai mult, că putea fi purificată credința sa, până ce ascultarea și credința lui aveau să câștige aprobarea lui Dumnezeu. Și, când încercarea a venit asupra lui Iov, el a crezut că Dumnezeu îi auzise rugăciunile. Iov a prețuit această oportunitate mai mult decât orice altceva și, prin urmare, nu a îndrăznit să o trateze cu ușurință, ca dorința sa de o viață și cea mai mare să poată fi realizată. Sosirea acestei oportunități a însemnat că ascultarea sa și frica de Dumnezeu puteau fi puse la încercare și puteau fi purificate. În plus, însemna că Iov avea șansa de a câștiga aprobarea lui Dumnezeu, astfel ajungând mai aproape de Dumnezeu. În timpul încercării, o astfel de încredere și un astfel de scop i-au permis să devină mai desăvârșit și să câștige o înțelegere mai profundă a voii lui Dumnezeu. Iov, de asemenea, a devenit mai recunoscător pentru binecuvântările și harurile lui Dumnezeu, în inima sa, el a oferit mai mare laudă faptelor lui Dumnezeu și a fost mai temător și respectuos față de Dumnezeu și a tânjit mai mult după frumusețea, măreția și sfințenia lui Dumnezeu. În acest moment, deși Iov era tot o persoană care se temea de Dumnezeu și respingea răul în ochii lui Dumnezeu, în privința experiențelor sale, credința și cunoașterea lui Iov au crescut văzând cu ochii: credința lui sporise, ascultarea sa câștigase un punct de sprijin, iar frica sa de Dumnezeu devenise mai profundă. Deși această încercare îi transformase spiritul și viața lui Iov, o astfel de transformare nu l-a mulțumit pe Iov, şi nici nu i-a încetinit progresul. În același timp cu calcularea a ceea ce câștigase din această încercare și luând în considerare propriile sale defecte, el s-a rugat în liniște, așteptând ca următoarea încercare să vină asupra sa, pentru că el tânjea ca ascultarea, credința și teama sa de Dumnezeu să fie înălţate în timpul următoarei încercări a lui Dumnezeu.
