Film creștin „Dorință arzătoare”Segment 1 - Deci așa Se întoarce Domnul
Mulți credincioși în Domnul au citit următoarea prorocire biblică: „Şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă” (Matei 24:30). (NTLR®) Ei cred că, la întoarcerea Domnului, El va coborî cu siguranță, pe un nor, dar mai sunt alte prorociri în Biblie care spun: „Iată, Eu vin ca un hoţ” (Apocalipsa 16:15). (NTLR®) „La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). (NTLR®) Este clar că există prorociri că Domnul va veni în taină pe lângă prorocirea că va coborî pe un nor în mod deschis. Deci, care este adevărul despre întoarcerea Sa?
A cunoaște lucrarea lui Dumnezeu în aceste vremuri este, în cea mai mare parte, a cunoaște care este principala lucrare de slujire a lui Dumnezeu întrupat în zilele de pe urmă și ce a venit El să facă pe pământ. Am menționat anterior în cuvintele Mele că Dumnezeu a venit pe pământ (în zilele de pe urmă) pentru a da un exemplu înainte de a pleca. Cum dă Dumnezeu acest exemplu? Rostind cuvinte, lucrând și vorbind pe tot pământul. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă; El doar vorbește, astfel încât pământul devine o lume a cuvintelor, astfel încât fiecare persoană este alimentată și luminată de cuvintele Sale și astfel este trezit duhul omului și el este lămurit asupra vedeniilor. În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu întrupat a venit pe pământ mai ales pentru a rosti predici. Când a venit Isus, El a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor și a realizat lucrarea răscumpărării răstignirii. El a pus capăt Epocii Legii și a abolit toate lucrurile vechi. Sosirea lui Isus a încheiat Epoca Legii și a inaugurat Epoca Harului. Sosirea lui Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă a dus la sfârșitul Epocii Harului. El a venit în special ca să predice cuvintele Sale, să folosească cuvinte pentru a face omul desăvârșit, pentru a-l ilumina și lumina pe om și pentru a înlătura locul Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Acesta nu este stadiul lucrării pe care Isus l-a făcut atunci când a venit. Când a venit, El a făcut multe minuni, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a înfăptuit lucrarea răscumpărării răstignirii. Drept urmare, în concepțiile sale, omul crede că așa ar trebui să fie Dumnezeu. Pentru că atunci când a venit Isus, El nu a lucrat la înlăturarea imaginii Dumnezeului nedeslușit din inima omului; când a venit, El a fost răstignit, a vindecat bolnavii și a scos demoni și a răspândit Evanghelia Împărăției Cerurilor. Într-o anumită privință, întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă înlătură locul ocupat de Dumnezeul nedeslușit în concepțiile omului, astfel încât nu mai există imaginea Dumnezeului nedeslușit în inima omului. Prin cuvintele și lucrările Sale reale, mișcarea Lui pe tot pământul și lucrarea excepțional de reală și normală pe care El o face printre oameni, El face ca omul să cunoască realitatea lui Dumnezeu și îndepărtează locul Dumnezeului nedeslușit în inima omului. În altă privință, Dumnezeu folosește cuvintele rostite de trupul Lui pentru a face omul complet și a îndeplini toate lucrurile. Aceasta este lucrarea pe care Dumnezeu o va îndeplini în zilele de pe urmă.
Ce trebuie să știți:
1. Lucrarea lui Dumnezeu nu este supranaturală, iar voi nu ar trebui să adăpostiți concepții despre aceasta.
2. Voi trebuie să înțelegeți lucrarea principală pe care Dumnezeu întrupat a venit să o facă de data aceasta.
El nu a venit să vindece pe cei bolnavi, să alunge demoni sau să facă minuni și nu a venit să răspândească Evanghelia pocăinței sau să acorde răscumpărarea omului. Aceasta deoarece Isus a făcut deja această lucrare și Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Astăzi, Dumnezeu a venit să pună capăt Epocii Harului și să elimine toate practicile acesteia. Dumnezeul practic a venit în primul rând pentru a arăta că El este adevărat. Când Isus a venit, El a vorbit foarte puțin; El a înfăptuit în primul rând miracole, a făcut semne și minuni și a vindecat pe bolnavi și a alungat demoni sau, altfel, a făcut profeții pentru a convinge omul și pentru a-l face pe om să vadă că El era cu adevărat Dumnezeu și a fost un Dumnezeu imparțial. În cele din urmă, El a întregit lucrarea răstignirii. Dumnezeul de astăzi nu înfăptuiește semne și minuni, nici nu vindecă bolnavii și alungă demoni. Când a venit Isus, lucrarea pe care a făcut-o a reprezentat o parte din Dumnezeu, dar de data aceasta Dumnezeu a venit să facă etapa lucrării datorate, deoarece El nu repetă aceeași lucrare; El este Dumnezeul care este mereu nou și niciodată vechi, așa că tot ce vezi astăzi sunt cuvintele și lucrarea Dumnezeului practic.
Dumnezeu întrupat din zilele de pe urmă a venit în primul rând pentru a vorbi cuvintele Sale, pentru a explica tot ce este necesar vieții omului, pentru a indica în ce ar trebui să intre omul, pentru a arăta omului faptele lui Dumnezeu și a-i arăta înțelepciunea, omnipotența și minunăția lui Dumnezeu. Prin multele feluri în care Dumnezeu vorbește, omul privește supremația lui Dumnezeu, dimensiunea Lui și, mai mult, umilința și tăinuirea Sa. Omul vede că Dumnezeu este suprem, dar că El este umil și ascuns și poate deveni cel mai mic dintre toți. Unele dintre cuvintele Lui sunt rostite direct din perspectiva Duhului Sfânt, iar unele dintre cuvintele Lui sunt rostite din perspectiva omului sau altele sunt rostite din perspectiva celei de-a treia persoane. În aceasta se poate vedea că modalitatea lucrării lui Dumnezeu variază foarte mult și că, prin cuvinte, El permite omului să o vadă. Lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă este atât normală, cât și reală și, astfel, grupul de oameni din zilele de pe urmă este supus celei mai mari dintre încercări. Din cauza normalității și a realității lui Dumnezeu, toți oamenii au intrat în mijlocul acestor încercări; că omul a coborât în încercările lui Dumnezeu este datorită normalității și a realității Lui. În epoca lui Isus, nu au existat concepții sau încercări. Deoarece majoritatea lucrărilor făcute de Isus erau în conformitate cu concepțiile omului, oamenii L-au urmat și nu aveau concepții despre El. Încercările de astăzi sunt cele mai mari cu care s-a confruntat vreodată omul și când se spune că acești oameni au ieșit din marele necaz, acesta este necazul la care se face referire. Astăzi, Dumnezeu vorbește pentru a crea credință, dragoste, suferință și ascultare în acești oameni. Cuvintele rostite de Dumnezeu întrupat al zilelor de pe urmă sunt în conformitate cu esența naturii omului, în funcție de comportamentul omului și în ceea ce omul trebuie să intre astăzi. Metoda Sa de a vorbi este atât reală, cât și normală: El nu vorbește de mâine, nici nu se uită înapoi la ieri; El vorbește numai despre în ce ar trebui intrat, pus în practică și înțeles astăzi. Dacă, în prezent, trebuie să apară o persoană capabilă să arate semne și să facă minuni, să alunge demoni, să vindece bolnavii și să facă multe miracole, iar dacă această persoană pretinde că vine de la Isus, atunci ar fi vorba despre un fals realizat de duhurile rele și imitația acestora a lui Isus. Reține! Dumnezeu nu repetă aceeași lucrare. Etapa lucrării lui Isus a fost deja finalizată, iar Dumnezeu nu va relua niciodată acea etapă a lucrării. Lucrarea lui Dumnezeu este ireconciliabilă cu concepțiile omului; de exemplu, Vechiul Testament a prezis venirea unui Mesia, dar s-a dovedit că Isus a venit, așa că ar fi greșit pentru un alt Mesia să vină din nou. Isus a venit deja o dată și ar fi greșit dacă Isus ar urma să vină din nou de data aceasta. Există un singur nume pentru fiecare epocă, fiecare nume fiind caracterizat de epocă. În concepțiile omului, Dumnezeu trebuie să arate mereu semne și să facă minuni, trebuie să vindece bolnavii și să alunge mereu demoni, trebuie să fie mereu ca Isus, însă, de data aceasta, Dumnezeu nu e deloc așa. Dacă, în timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu ar arăta semne, ar face minuni, ar alunga demoni și ar vindeca bolnavii – dacă ar face exact așa cum a făcut Isus – atunci Dumnezeu ar repeta aceeași lucrare, iar lucrarea lui Isus nu ar avea semnificație sau valoare. Astfel, Dumnezeu realizează o singură etapă a lucrării în fiecare epocă. Odată ce fiecare etapă a lucrării Sale a fost finalizată, este imitată la scurt timp de duhurile rele, iar după ce Satana începe să calce pe urmele Lui, Dumnezeu trece la o metodă diferită. Odată ce El a completat o etapă a lucrării Sale, aceasta este imitată de duhurile rele. Asta trebuie să vă fie clar. De ce este astăzi lucrarea lui Dumnezeu diferită față de lucrarea lui Isus? De ce astăzi Dumnezeu nu arată semne și minuni, nu alungă demoni și nu vindecă bolnavii? Dacă lucrarea lui Isus ar fi aceeași cu lucrarea făcută în timpul Epocii Legii, ar fi putut să-L reprezinte pe Dumnezeul Epocii Harului? Ar fi putut El să fi terminat lucrarea răstignirii? Dacă, așa cum era în Epoca Legii, Isus ar fi intrat în templu și ar fi ținut Sabatul, atunci El nu ar fi fost persecutat de nimeni și ar fi fost îmbrățișat de toți. Dacă ar fi așa, ar fi putut El să fie răstignit? Ar fi putut El să finalizeze lucrarea de răscumpărare? Care ar fi sensul dacă Dumnezeul întrupat al zilelor de pe urmă ar arăta semne și minuni, ca Isus? Numai dacă Dumnezeu face o altă parte a lucrării Sale în zilele de pe urmă, una care reprezintă o parte a planului Său de gestionare (planului de mântuire), omul poate dobândi o cunoaștere mai profundă a lui Dumnezeu și numai atunci poate fi finalizat planul Său de gestionare.
În timpul zilelor de pe urmă, Dumnezeu a venit în principal pentru a-Și rosti cuvintele. El vorbește din perspectiva Duhului, din perspectiva omului și din perspectiva celei de-a treia persoane; El vorbește în moduri diferite, folosind o singură cale pentru o perioadă de timp și folosește vorbirea pentru a schimba noțiunile omului și a înlătura imaginea Dumnezeului nedeslușit din inima omului. Aceasta este lucrarea principală săvârșită de Dumnezeu. Deoarece omul crede că Dumnezeu a venit să-i vindece pe bolnavi, să alunge demoni, să facă minuni și să-i dăruiască binecuvântări materiale omului, Dumnezeu îndeplinește această etapă a lucrării – lucrarea de mustrare și judecată – pentru a elimina astfel de lucruri din noțiunile omului, ca omul să poată cunoaște realitatea și normalitatea lui Dumnezeu și astfel încât imaginea lui Isus să poată fi îndepărtată din inima lui și înlocuită cu o nouă imagine a lui Dumnezeu. De îndată ce imaginea Lui în om se învechește, atunci aceasta devine un idol. Când Isus a venit și a îndeplinit acea etapă a lucrării, El nu L-a reprezentat în întregime pe Dumnezeu. El a făcut niște semne și minuni, a rostit câteva cuvinte și, în cele din urmă, a fost crucificat. A reprezentat o parte a lui Dumnezeu. El nu putea să reprezinte tot ceea ce este al lui Dumnezeu, ci L-a reprezentat făcând o parte din lucrarea Sa. Aceasta pentru că Dumnezeu este atât de mare și de minunat și de nepătruns, și deoarece Dumnezeu săvârșește numai o parte a lucrării Sale în fiecare epocă. Lucrarea făcută de Dumnezeu în această epocă este în principal furnizarea cuvintelor pentru viața omului; expunerea firii corupte a omului și a esenței naturii omului; și eliminarea concepțiilor religioase, a gândirii feudale, a gândirii depășite, precum și a cunoașterii și a culturii omului. Toate acestea trebuie să fie descoperite și spălate prin cuvintele lui Dumnezeu. În zilele de pe urmă, pentru a-l desăvârși pe om, Dumnezeu folosește cuvinte, și nu semne și minuni. El Își folosește cuvintele pentru a-l expune pe om, a-l judeca, a-l mustra și a-l desăvârși astfel încât, în cuvintele lui Dumnezeu, omul să ajungă să-I vadă înțelepciunea și frumusețea și să înțeleagă firea lui Dumnezeu; astfel încât, prin cuvintele Lui, omul să Îi vadă faptele. În Epoca Legii, Iahve l-a condus pe Moise din Egipt cu cuvintele Lui și a rostit câteva cuvinte israeliților; în acel moment, o parte din faptele lui Dumnezeu au fost lămurite, dar deoarece calibrul omului era limitat și nimic nu-i putea face completă cunoașterea, Dumnezeu a continuat să vorbească și să lucreze. În Epoca Harului, omul a văzut încă o dată o parte din faptele lui Dumnezeu. Isus a fost în stare să arate semne și minuni, să-i vindece pe bolnavi, să alunge demonii și să fie răstignit, la trei zile după ce El a înviat și a apărut în trup înaintea omului. Despre Dumnezeu, omul nu știa mai mult decât atât. Omul știe doar ce îi este arătat de Dumnezeu și, dacă El nu i-ar arăta nimic mai mult omului, atunci aceasta ar fi măsura în care omul L-ar delimita pe Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu continuă să lucreze, astfel încât cunoașterea omului în privința Lui să poată deveni mai profundă și ca el să poată ajunge treptat să-I cunoască esența. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Își folosește cuvintele pentru a-l desăvârși pe om. Firea ta coruptă este dezvăluită de cuvintele lui Dumnezeu și noțiunile tale religioase sunt înlocuite de realitatea Lui. Dumnezeu Cel întrupat din zilele de pe urmă a venit în primul rând pentru a îndeplini cuvintele „Cuvântul devine trup, Cuvântul vine în trup și Cuvântul Se arată în trup” și, dacă nu cunoști în profunzime acest lucru, atunci tot nu vei putea rămâne neclintit. În zilele de pe urmă, Dumnezeu intenționează în primul rând să înfăptuiască o etapă a lucrării în care Cuvântul apare în trup și aceasta este o parte a planului Său de gestionare. Astfel, cunoștințele voastre trebuie să fie clare; indiferent de modul în care lucrează Dumnezeu, El nu permite omului să-L delimiteze. Dacă Dumnezeu nu ar face această lucrare în zilele de pe urmă, atunci cunoașterea omului despre El nu ar putea merge mai departe. Ai ști doar că Dumnezeu poate să fie răstignit și să distrugă Sodoma și că Isus poate să fie ridicat din morți și să i Se arate lui Petru… Dar nu ai spune niciodată despre cuvintele lui Dumnezeu că pot realiza totul și că pot cuceri omul. Doar trăind cuvintele lui Dumnezeu poți vorbi despre o astfel de cunoaștere și, cu cât mai mult experimentezi din lucrarea Lui, cu atât mai profundă va deveni cunoașterea ta despre El. Numai atunci vei înceta să-L delimitezi pe Dumnezeu în propriile tale noțiuni. Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu experimentându-I lucrarea; nu există nicio altă cale corectă de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Astăzi, există mulți oameni care nu fac altceva decât să aștepte să vadă semne și minuni și vremea catastrofei. Crezi în Dumnezeu sau crezi în catastrofă? Când marele dezastru va sosi, va fi prea târziu și dacă Dumnezeu nu trimite catastrofa, atunci El nu este Dumnezeu? Crezi în semne și minuni sau crezi în Dumnezeu Însuși? Isus nu a arătat semne și minuni când a fost luat în derâdere de alții, dar nu era El Dumnezeu? Crezi în semne și minuni sau crezi în esența lui Dumnezeu? Opiniile omului despre credința în Dumnezeu sunt greșite! Iahve a rostit multe cuvinte în Epoca Legii, dar chiar și astăzi unele dintre ele trebuie încă să fie îndeplinite. Poți spune că Iahve nu a fost Dumnezeu?
Astăzi, tuturor ar trebui să vă fie clar că, în zilele de pe urmă, „Cuvântul devine trup” este faptul realizat de Dumnezeu, în principal. Prin lucrarea Sa reală pe pământ, îl face pe om să-L cunoască, să interacționeze cu El și să-I vadă faptele actuale. Îl face pe om să vadă clar că El este capabil să arate semne și minuni și că există și momente în care El nu este în stare să facă acest lucru și că asta depinde de epocă. Din aceasta, poți vedea că Dumnezeu nu este incapabil să arate semne și minuni, ci că Își schimbă modul de lucru conform lucrării pe care trebuie să o facă și în funcție de epocă. În stadiul actual al lucrării, El nu arată semne și minuni; în epoca lui Isus, El a arătat câteva semne și minuni pentru că lucrarea Lui din acea epocă era diferită. Dumnezeu nu face acea lucrare astăzi și unii oameni cred că El este incapabil să arate semne și minuni sau, altfel, cred că dacă El nu arată semne și minuni, atunci El nu este Dumnezeu. Nu este o concluzie greșită? Dumnezeu este capabil să arate semne și minuni, dar El lucrează într-o epocă diferită și, astfel, nu face o asemenea lucrare. Deoarece aceasta este o epocă diferită și pentru că aceasta este o etapă diferită a lucrării lui Dumnezeu, faptele clarificate de El sunt de asemenea diferite. Credința omului în Dumnezeu nu este credința în semne și minuni, nici credința în miracole, ci credința în lucrarea Sa reală din noua epocă. Omul ajunge să-L cunoască pe Dumnezeu prin modul în care lucrează El și această cunoaștere naște în om credința în Dumnezeu, și anume credința în lucrarea și faptele Sale. În această etapă a lucrării, Dumnezeu vorbește în principal. Nu aștepta să vezi semne și minuni; nu le vei vedea! Pentru că nu te-ai născut în Epoca Harului. Dacă te-ai fi născut atunci, ai fi putut vedea semne și minuni, dar te-ai născut în zilele de pe urmă și, astfel, poți vedea numai realitatea și normalitatea lui Dumnezeu. Nu te aștepta să-L vezi pe Isus Cel supranatural în zilele de pe urmă. Îl poți vedea numai pe Dumnezeul practic întrupat, care nu este diferit de orice om obișnuit. În fiecare epocă, Dumnezeu clarifică diferite fapte. În fiecare epocă, El clarifică o parte din faptele lui Dumnezeu, iar lucrarea fiecărei epoci reprezintă o parte a firii lui Dumnezeu și o parte din faptele Lui. Faptele pe care El le lămurește variază în funcție de epoca în care lucrează, dar toate îi oferă omului o cunoaștere a lui Dumnezeu, care este mai profundă, o credință în Dumnezeu, care este mai realistă și mai adevărată. Omul crede în Dumnezeu datorită tuturor faptelor Sale și pentru că Dumnezeu este atât de minunat, atât de mare, pentru că El este atotputernic și de nepătruns. Dacă tu crezi în Dumnezeu pentru că El este capabil să facă semne și minuni și poate să-i vindece pe bolnavi și să alunge demonii, atunci părerea ta este greșită și unii oameni îți vor spune: „Nu sunt și duhurile rele capabile să facă astfel de lucruri?” Nu înseamnă asta a confunda imaginea lui Dumnezeu cu imaginea Satanei? Astăzi, credința omului în Dumnezeu se datorează multelor Sale fapte și marii cantități de lucrare pe care o face, precum și multelor feluri în care El vorbește. Dumnezeu Își folosește cuvântările pentru a cuceri omul și a-l desăvârși. Omul crede în Dumnezeu datorită multelor fapte ale Sale, nu pentru că El este capabil să arate semne și minuni, iar omul Îl înțelege numai pentru că-I vede faptele. Doar prin cunoașterea faptelor reale ale lui Dumnezeu, a felului în care El lucrează, a metodelor înțelepte pe care le folosește, a modului cum vorbește El și îl desăvârșește pe om – numai prin cunoașterea acestor aspecte – poți înțelege realitatea lui Dumnezeu și firea Lui, știind ceea ce Îi place, ceea ce detestă și cum lucrează El asupra omului. Înțelegând ceea ce-I place și ceea ce nu-I place lui Dumnezeu, poți să faci diferența între ceea ce este pozitiv și negativ și, prin cunoașterea lui Dumnezeu, progresezi în viața ta. Pe scurt, trebuie să dobândești o cunoaștere a lucrării lui Dumnezeu și să-ți clarifici opiniile despre credința în Dumnezeu.
Întrebare 2: Am crezut în Domnul mai mult de jumătate din viață. Am lucrat neostenit pentru Domnul și am urmărit cu atenție a doua Lui venire. Dacă Domnul a venit, de ce nu am primit această revelație? M-a dat oare la o parte? Acest lucru mă nedumirește mult. Cum explicați acest lucru?
Răspuns: Omul consideră că, dacă crede în Domnul jumătate din viață, dacă lucrează din greu pentru Domnul și așteaptă vigilent a doua Lui venire, atunci când Domnul vine, i Se va revela lui. Aceasta este concepția și imaginația omului, dar nu este în conformitate cu lucrarea lui Dumnezeu. Fariseii iudei au înconjurat marea și pământul propovăduind calea lui Dumnezeu. Le-a oferit Domnul Isus vreo revelație când a venit? În ceea ce-i privește pe apostolii care L-au urmat pe Domnul Isus, care dintre ei L-a urmat pe Domnul Isus deoarece primise o revelație? Niciunul! Puteți susține că Petru a primit revelația lui Dumnezeu și a recunoscut că Domnul Isus este Hristos, fiul lui Dumnezeu, dar asta a fost după ce Petru îl urmase pe Domnul Isus o vreme și Îl auzise propovăduind un timp și Îl cunoscuse în sinea lui. Abia apoi a primit el revelația de la Duhul Sfânt și a putut să recunoască adevărata identitate a Domnului Isus. Cu siguranță Petru nu a primit nicio revelație înainte să-L urmeze pe Domnul Isus, asta e sigur. Cei care L-au urmat pe Domnul Isus au putut doar să recunoască faptul că Domnul Isus e Mesia după ce L-au auzit propovăduind o vreme. Nu L-au urmat deoarece primiseră anterior o revelație prin care au recunoscut cine era Domnul Isus. În zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic S-a pogorât în secret printre oameni să facă lucrarea de judecată. Milioane de oameni L-au acceptat și L-au urmat pe Dumnezeu Atotputernic, dar niciunul nu face asta deoarece a primit o revelație de la Duhul Sfânt. Îl urmăm pe Dumnezeu Atotputernic deoarece am recunoscut vocea lui Dumnezeu în lectura cuvântului lui Dumnezeu Atotputernic și în împărtășirea adevărului. Aceste fapte dovedesc că, atunci când Domnul se întrupează să-Și facă lucrarea, cu siguranță nu oferă revelații nimănui pentru a crede sau a-L urma. Ca să nu mai vorbim de faptul că, în zilele de pe urmă, Dumnezeu exprimă adevărul pentru a face lucrarea de judecată. Cuvântul lui Dumnezeu adresat întregului univers este lucrarea Lui în zilele de pe urmă. Cu toții pot auzi vocea lui Dumnezeu. Cuvântarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă reprezintă prima dată de la facerea lumii când Dumnezeu a vestit cuvântul Său întregii omeniri și întregului univers. În Apocalipsa, Dumnezeu a spus de multe ori „Cel ce are urechi, să audă ce zice bisericilor Duhul!” În zilele de pe urmă, Dumnezeu lucrează prin adresarea cuvântului Său și prin exprimarea adevărului pentru a-Și găsi oile. Oile lui Dumnezeu pot auzi vocea lui Dumnezeu. Toți cei care aud și înțeleg vocea lui Dumnezeu sunt oile lui Dumnezeu, sunt fecioarele înțelepte. Cei care nu înțeleg vocea lui Dumnezeu sunt fecioarele nechibzuite. Astfel, toți oamenii sunt deosebiți după propria seminție. Acest lucru ne arată cât de înțelept și de drept este Dumnezeu!
Dumnezeu Și-a făcut auzite de multe ori cuvântul și vocea. Dacă tot nu-L auzim și nu-L recunoaștem, atunci nu suntem oare fecioare nechibzuite? În fiecare cult există credincioși care au auzit vocea lui Dumnezeu și s-au întors la El. Nu sunt acestea oare comori „furate”? Domnul S-a pogorât în secret să recupereze aceste comori, să facă un grup de biruitori înainte de dezastre din aceia care au fost mai întâi aduși în fața tronului lui Dumnezeu. Cât despre cei care așteaptă pasiv revelația lui Dumnezeu, dar nu reușesc să recunoască vocea lui Dumnezeu în cuvintele pe care El le exprimă, se poate spune doar că ei nu iubesc adevărul, nu-L cunosc pe Dumnezeu și, cu siguranță, nu sunt oile lui Dumnezeu. Evident, aceștia sunt oamenii care sunt alungați și eliminați de Dumnezeu. Așa cum Domnul Isus i-a spus lui Toma: „Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20:29). Domnul Isus a spus mai înainte: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, iar ele Mă urmează” (Ioan 10:27). „Iată, Eu stau la uşă şi bat! Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el şi voi mânca cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Înțelepciunea lui Dumnezeu este evidentă aici. Dacă Dumnezeu i-ar oferi revelații omului ca acesta să creadă în El, atunci de ce ar mai spune Dumnezeu că oile Lui Îi aud vocea? Nu sunt acestea în contradicție? Dumnezeu stabilește dacă oamenii sunt ai lui Dumnezeu pe baza capacității lor de a recunoaște vocea lui Dumnezeu. Aceasta e corectitudinea și dreptatea lui Dumnezeu. După cum vedeți, cei care nu au primit revelația lui Dumnezeu și totuși au recunoscut vocea lui Dumnezeu și L-au acceptat pe Dumnezeu Atotputernic sunt cu adevărat binecuvântați. Deci, când studiem calea cea adevărată, nu e important să primim revelația lui Dumnezeu, ci dacă recunoaștem sau nu vocea lui Dumnezeu în cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic. Doar cei care înțeleg că în cuvântul lui Dumnezeu este numai adevăr și Îl acceptă pe Dumnezeu sunt credincioși adevărați, iubitori de adevăr și însetați după arătarea lui Dumnezeu. Dacă omul așteaptă doar să primească revelația lui Dumnezeu, atunci e greu de spus dacă această persoană este cu adevărat un iubitor de adevăr care cunoaște vocea lui Dumnezeu. Așadar, cei care au acceptat că Domnul va veni au făcut asta ascultând vocea Domnului și recunoscând cuvântul Său ca fiind adevăr. De aceea ei acceptă și se supun reapariției și lucrării Domnului. Doar astfel de oameni sunt cu adevărat aduși în fața lui Dumnezeu. Dacă cineva doar așteaptă revelația lui Dumnezeu, dar nu studiază cuvintele pe care le adresează Duhul Sfânt tuturor bisericilor, atunci o astfel de persoană a fost eliminată și izgonită de lucrarea lui Dumnezeu și se va număra printre cei care bocesc și scrâșnesc din dinți când sunt prinși în cataclisme.
bazat pe scenariul filmului Taina evlaviei
All Scripture quotations in this publication are from Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide. Use of trademark Biblica, Inc.® requires the permission of Biblica, Inc.®.
Pășește pe calea lui Dumnezeu: Teme-te de Dumnezeu și ferește-te de rău
Există o zicală pe care ar trebui să o notați. Eu cred că această zicală este foarte importantă, fiindcă Îmi vine în minte de nenumărate ori, zi de zi. De ce se întâmplă așa? Fiindcă, de fiecare dată când dau ochii cu cineva, de fiecare dată când aud povestea cuiva, de fiecare dată când aud despre trăirile sau mărturia de credință în Dumnezeu a unei persoane, Eu folosesc mereu această zicală pentru a cântări dacă acel individ este sau nu tipul de om pe care Dumnezeu îl vrea, tipul de om care Îi place lui Dumnezeu. Așadar, care este această zicală? Acum toți așteptați cu nerăbdare. Când voi dezvălui zicala, poate că vă veți simți dezamăgiți, deoarece există oameni care au tot folosit-o cu fățărnicie mulți ani la rând. Dar Eu nu am folosit-o niciodată cu fățărnicie. Această zicală își are locul în inima Mea. Așadar, care este această zicală? Este: „Pășește pe calea lui Dumnezeu: teme-te de Dumnezeu și ferește-te de rău.” Nu este oare o frază extrem de simplă? Chiar dacă zicala asta poate fi simplă, cineva care o înțelege cu adevărat și profund o va considera ca având greutate; va considera că are o mare valoare pentru practicarea credinței; că este limbajul vieții în realitatea adevărului; că reprezintă un țel de o viață la care tânjesc cei care caută să-L mulțumească pe Dumnezeu; că reprezintă o cale de o viață care trebuie urmată de oricine acordă importanță intențiilor lui Dumnezeu. Așadar, ce părere aveți? Această zicală este adevărată? Are oare aceste semnificații? Poate că sunt unii care se gândesc la această zicală, încercând să o înțeleagă, iar alții se gândesc cu suspiciune la ea: este această zicală foarte importantă? Este ea foarte importantă? Este ea atât de necesară și de demnă de subliniat? Poate că unora nu le place prea mult această zicală, fiindcă ei cred că sintetizarea căii lui Dumnezeu în această singură zicală e o simplificare prea mare. Să iei tot ceea ce a spus Dumnezeu și să sintetizezi totul într-o singură zicală – nu Îl faci astfel puțin prea nesemnificativ pe Dumnezeu? Așa stau lucrurile? Este posibil că cei mai mulți dintre voi nu înțeleg pe deplin sensul profund din spatele acestor cuvinte. Chiar dacă v-ați notat această zicală, nu intenționați să îi găsiți un loc în inimile voastre; doar o notați în carnețelul vostru și o recitiți și vă gândiți la ea în timpul liber. Sunt unii care nici măcar nu se vor sinchisi să o memoreze, darmite să încerce să o folosească. Dar de ce discut despre această zicală? Indiferent de modul vostru de a privi lucrurile, indiferent de ce păreri veți avea, Eu trebuie să discut despre această zicală fiindcă ea este extrem de relevantă în ceea ce privește modul în care Dumnezeu stabilește rezultatul omului. Indiferent de felul în care înțelegeți voi deocamdată această zicală, indiferent de modul în care o tratați, Eu totuși vă voi spune: dacă cineva poate pune în practică așa cum se cuvine această zicală și poate să atingă standardul de a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău, atunci acela va fi cu siguranță un supraviețuitor, va avea cu siguranță un rezultat bun. Dacă tu nu poți să respecți standardul prezentat de această zicală, atunci se poate spune că rezultatul tău este necunoscut. Așadar, vă vorbesc despre această zicală pentru pregătirea voastră mintală și pentru ca voi să știți ce fel de standard folosește Dumnezeu ca să vă măsoare. După cum tocmai am spus, această zicală este extrem de relevantă în ceea ce privește mântuirea omului de către Dumnezeu și în ceea ce privește modul în care El stabilește rezultatul omului. Dar în ce constă relevanța ei? Vreți cu adevărat să știți asta, așadar, despre asta vom discuta azi.
Dumnezeu folosește diferite încercări pentru a testa dacă oamenii se tem de Dumnezeu și se feresc de rău
În fiecare epocă, Dumnezeu transmite omului anumite cuvinte, îi spune anumite adevăruri. Aceste adevăruri servesc drept cale pe care omul să o urmeze, cale care trebuie să fie urmată de om, cale care le permite oamenilor să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău, cale pe care oamenii trebuie să o pună în practică și să o urmeze în cadrul periplului lor prin viață. Acestea sunt motivele pentru care Dumnezeu transmite omului aceste cuvinte. Aceste cuvinte care vin de la Dumnezeu ar trebui să fie respectate de om, iar să le respecți înseamnă să primești viață. Dacă o persoană nu le respectă, nu le pune în practică și nu trăiește cuvintele lui Dumnezeu, atunci această persoană nu practică adevărul. Iar dacă nu practică adevărul, atunci nu se teme de Dumnezeu și nu se ferește de rău și nici nu Îl poate mulțumi pe Dumnezeu. Dacă cineva nu-L poate mulțumi pe Dumnezeu, atunci nu poate primi slava lui Dumnezeu; acest tip de persoană nu are niciun rezultat. Așadar, în cadrul lucrării lui Dumnezeu, cum stabilește El rezultatul unui om? Ce metodă folosește Dumnezeu pentru a stabili rezultatul omului? Poate că nu înțelegeți clar asta acum, dar când vă voi explica procesul, totul va deveni foarte clar. Asta deoarece mulți au trecut deja prin asta.
De-a lungul lucrării lui Dumnezeu, de la începuturi până în prezent, Dumnezeu a pregătit încercări pentru fiecare persoană – sau, am putea spune, pentru fiecare persoană care Îl urmează – iar aceste încercări au magnitudini diferite. Sunt cei care au trecut prin încercarea de a fi respinși de familie; cei care au trecut prin încercarea unui mediu ostil; cei care au trecut prin încercarea de a fi arestați și torturați; cei care au trecut prin încercarea de a fi confruntați cu o decizie și cei care au trecut prin încercările care implică averi și statut. General vorbind, fiecare dintre voi a trecut prin tot felul de încercări. De ce lucrează Dumnezeu în acest fel? De ce îi tratează Dumnezeu pe toți în acest fel? Ce fel de rezultat vrea El să vadă? Acesta este aspectul important a ceea ce vreau să vă spun: Dumnezeu vrea să vadă dacă persoana respectivă este genul de om care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Asta înseamnă că, atunci când Dumnezeu îți scoate în cale o încercare, când te face să dai piept cu o anumită situație, El vrea să te testeze dacă ești sau nu o persoană care se teme de Dumnezeu, o persoană care se ferește de rău. Dacă cineva se confruntă cu datoria de a păstra în siguranță o jertfă și intră în contact cu jertfa lui Dumnezeu, tu crezi că asta e ceva ce a aranjat Dumnezeu? Fără îndoială! Orice încercare cu care tu te confrunți este ceva ce a aranjat Dumnezeu. Când tu te confrunți cu această problemă, Dumnezeu te va observa în secret, urmărind ce alegi, cum practici și la ce te gândești. Rezultatul final este ceea ce Îl interesează cel mai mult pe Dumnezeu, întrucât rezultatul este cel care Îi va permite să măsoare dacă tu ai respectat sau nu standardul lui Dumnezeu în cadrul acestei încercări. Totuși, când oamenii se confruntă cu o problemă, ei nu se gândesc la motivul pentru care au fost supuși acestei încercări, nici la standardul care este cerut de Dumnezeu. Ei nu se gândesc la ceea ce Dumnezeu vrea să vadă la ei, la ceea ce El vrea să obțină de la ei. Când se confruntă cu această problemă, acest gen de om gândește doar: „Este o încercare cu care mă confrunt; trebuie să am grijă, nu să fiu nesăbuit! Orice ar fi, asta este jertfa lui Dumnezeu și nu mă pot atinge de ea.” Această persoană crede că poate să-și îndeplinească responsabilitatea având un mod de gândire atât de simplist. Ar fi mulțumit Dumnezeu de rezultatul acestei încercări? Sau nu ar fi mulțumit? Puteți să discutați despre asta. (Dacă cineva se teme de Dumnezeu în inima lui, atunci, când se confruntă cu îndatorirea care îi permite să intre în contact cu jertfa lui Dumnezeu, ar lua în considerare cât de ușor ar fi să jignească firea lui Dumnezeu, așadar, ar face totul pentru a proceda cu grijă.) Răspunsul tău reprezintă un pas pe drumul cel bun, dar încă nu este complet. Să urmezi calea lui Dumnezeu nu înseamnă să respecți superficial regulile. Mai degrabă, înseamnă ca atunci când te confrunți cu o problemă, să o privești ca pe o situație care a fost aranjată de Dumnezeu, ca pe o responsabilitate pe care El ți-a dat-o, ca pe ceva încredințat ție de către Dumnezeu, și că, atunci când te confrunți cu această problemă, ar trebui chiar să o consideri o încercare primită de la Dumnezeu. Când te confrunți cu această problemă, trebuie să ai un standard, trebuie să te gândești că ea a venit de la Dumnezeu. Trebuie să te gândești cum să tratezi această problemă în așa fel încât să îți poți îndeplini responsabilitatea și să fii credincios lui Dumnezeu; cum să procedezi fără a-L înfuria pe Dumnezeu, fără a-I ofensa firea. Tocmai am vorbit despre păstrarea în siguranță a jertfelor. Această chestiune implică jertfe, dar implică și datoria ta, responsabilitatea ta. Această responsabilitate e un legământ al datoriei. Dar când te confrunți cu această problemă, ești supus ispitei? Da! Și de unde provine această ispită? Provine de la Satana, dar și din firea coruptă și rea a omului. Întrucât apare ispita, asta implică și a mărturisi ferm, a mărturisi ferm este, de asemenea, datoria și responsabilitatea ta. Unii oameni spun: „Este o chestiune atât de măruntă; chiar este necesar să facem mare caz din asta?” Da, este necesar! Și este necesar fiindcă, pentru a urma calea lui Dumnezeu, nu putem să renunțăm la nimic ce are legătură cu noi înșine sau la nimic ce se întâmplă în jurul nostru, nici măcar la lucrurile mărunte. Fie că noi considerăm că trebuie să fim atenți la așa ceva, fie că nu, cât timp ne confruntăm cu orice problemă, nu ar trebui să renunțăm la ea. Totul ar trebui privit ca pe un test dat nouă de Dumnezeu. Cum este acest gen de atitudine? Dacă tu ai acest gen de atitudine, atunci se confirmă un fapt: inima ta se teme de Dumnezeu și inima ta este dispusă să se ferească de rău. Dacă tu ai această dorință de a-L mulțumi pe Dumnezeu, atunci ceea ce pui tu în practică nu este departe de standardul de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău.
Deseori, unii cred că problemele care nu sunt prea luate în considerare de oameni, problemele care nu sunt menționate de obicei – că acestea sunt doar fleacuri mărunte, și nu au nicio legătură cu punerea în practică a adevărului. Când acești oameni se confruntă exact cu o astfel de problemă, nu se gândesc prea mult la ea și o trec cu vederea. Dar, de fapt, această problemă este o lecție pentru care tu ar trebui să studiezi, o lecție despre cum să te temi de Dumnezeu și cum să te ferești de rău. În plus, ar trebui să fii mai interesat să afli și ceea ce face Dumnezeu atunci când apare această problemă și trebuie să te confrunți cu ea. Dumnezeu este chiar alături de tine, observând fiecare dintre cuvintele și faptele tale, observând acțiunile tale și schimbările din mintea ta – aceasta este lucrarea lui Dumnezeu. Unii spun: „Atunci, de ce nu o simt?” Tu nu ai simțit-o deoarece calea de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău nu a fost cea mai importantă cale de urmat pentru tine. În consecință, nu poți să simți subtila lucrare a lui Dumnezeu în om, care se manifestă în concordanță cu diferitele gânduri și fapte ale oamenilor. Ești un aiurit! Ce e o problemă importantă? Ce e o problemă minoră? Toate problemele care implică urmarea căii lui Dumnezeu nu sunt împărțite în probleme mari sau mici. Puteți să acceptați asta? (Da, putem.) În ceea ce privește problemele de zi cu zi, există unele probleme pe care oamenii le consideră drept mari și semnificative, iar altele care sunt privite drept fleacuri mărunte. De multe ori, oamenii privesc aceste probleme mari ca fiind extrem de importante, le consideră ca fiind trimise de Dumnezeu. Cu toate acestea, în timp ce decurg aceste probleme, din cauza staturii imature a omului și a calibrului slab al acestuia, adesea, omul nu se ridică la înălțimea intențiilor lui Dumnezeu, nu poate să obțină nicio revelație și nu poate să dobândească nicio cunoaștere reală de valoare. În ceea ce privește problemele mărunte, acestea sunt, pur și simplu, trecute cu vederea de către om, lăsate să-i scape printre degete puțin câte puțin. Astfel, acești oameni au pierdut multe oportunități de a fi examinați înaintea lui Dumnezeu, de a fi testați de El. Dacă tu vei ignora mereu oamenii, lucrurile, problemele și circumstanțele pe care Dumnezeu le aranjează pentru tine, ce va însemna acest lucru? Înseamnă că, în fiecare zi, în fiecare moment chiar, tu renunți mereu la desăvârșirea ta de către Dumnezeu și la conducerea Lui. Oricând Dumnezeu aranjează o situație pentru tine, El te urmărește în secret, privindu-ți inima, citindu-ți gândurile și concepțiile, urmărind modul în care gândești, urmărind felul în care te vei comporta. Dacă ești un om neglijent – un om care nu a fost niciodată serios cu privire la calea și cuvântul lui Dumnezeu, nici cu privire la adevăr – atunci nu vei fi atent, nu vei acorda atenție aspectului pe care Dumnezeu vrea să-l desăvârșească, nici cerințelor pe care Dumnezeu ți le impune atunci când pregătește aceste circumstanțe pentru tine. Tu nu vei ști nici ce legătură au persoanele, lucrurile și problemele pe care le întâlnești cu adevărul sau cu intențiile lui Dumnezeu. După ce ai întâlnit în mod repetat circumstanțe și încercări precum acestea, iar Dumnezeu a văzut că nu ai nicio realizare în numele tău, ce va face Dumnezeu? După ce ai înfruntat încercări, tu nu Îl mărești pe Dumnezeu în inima ta și nu tratezi circumstanțele pe care Dumnezeu le-a aranjat pentru tine așa cum sunt ele – ca încercări sau teste trimise de Dumnezeu. Ci respingi oportunitățile pe care Dumnezeu ți le dă, una după alta, și le lași să-ți scape printre degete iar și iar. Nu este aceasta o gravă nesupunere a omului? (Ba da.) Dumnezeu va fi îndurerat din această cauză? (Va fi.) Dumnezeu nu va fi îndurerat! Faptul că am spus asta v-a șocat încă o dată. La urma urmei, nu s-a spus mai devreme că Dumnezeu e mereu îndurerat? Dumnezeu nu va fi îndurerat? Atunci, când va fi Dumnezeu îndurerat? Oricum, Dumnezeu nu va fi îndurerat de această situație. Atunci, care va fi atitudinea lui Dumnezeu față de acest tip de comportament prezentat mai sus? Când oamenii resping încercările și testele trimise de Dumnezeu, când ei se dau înapoi din fața lor, există o singură atitudine pe care Dumnezeu o are față de acești oameni. Ce atitudine este? Dumnezeu disprețuiește acest tip de om, din adâncul inimii Lui. Există două grade ale semnificației cuvântului „disprețuiește”. Cum să le explic? În profunzime, cuvântul are conotații de dezgust, de ură. Iar al doilea grad al semnificației sale? Este partea care implică renunțarea la ceva. Cu toții știți ce înseamnă „a renunța”, corect? Pe scurt, disprețul este reacția și atitudinea definitivă a lui Dumnezeu față de cei care se comportă în acest mod. Este ura extremă față de ei, dezgust, și, în consecință, decizia de a-i abandona. Aceasta este decizia finală a lui Dumnezeu față de un om care nu a urmat niciodată calea lui Dumnezeu, care nu s-a temut niciodată de Dumnezeu și nu s-a ferit niciodată de rău. Acum, puteți cu toții să înțelegeți importanța acestei zicale pe care v-am spus-o?
Acum înțelegeți metoda pe care Dumnezeu o folosește pentru a stabili rezultatul omului? (Aranjarea de diferite circumstanțe în fiecare zi.) Aranjarea de diferite circumstanțe – asta este ceea ce oameni pot să simtă și să atingă. Atunci din ce motiv face Dumnezeu asta? Motivul este că Dumnezeu vrea să-i dea fiecărui om încercări în diferite moduri, în momente și în locuri diferite. Care aspecte ale omului sunt testate într-o încercare? Dacă ești sau nu genul de om care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău în fiecare problemă cu care te confrunți, despre care auzi ceva, pe care o vezi și prin care treci personal. Cu toții vor fi supuși unei astfel de încercări, fiindcă Dumnezeu este corect cu toată lumea. Unii spun: „Am crezut în Dumnezeu mulți ani; de ce nu am fost supus unei încercări?” Tu simți că nu ai fost supus unei încercări fiindcă atunci când Dumnezeu a aranjat circumstanțe pentru tine, tu nu le-ai luat în serios și nu ai vrut să pășești pe calea lui Dumnezeu. Așadar, nu ai sesizat încercările trimise de Dumnezeu. Unii spun: „Am înfruntat câteva încercări, dar nu știu care este modul corect de a practica. Chiar dacă am practicat, tot nu știu dacă am înfruntat ferm acele încercări.” Oamenii care se regăsesc în acest gen de situație nu sunt o minoritate, asta e sigur. Așadar, care e standardul prin care Dumnezeu îi măsoară pe oameni? Este exact cum am spus cu câteva clipe în urmă: tot ceea ce faci, tot ceea ce gândești și tot ceea ce exprimi – sunt acestea a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău? Acesta este modul de a stabili dacă tu ești un om care se teme de Dumnezeu și se ferește de rău. Este acesta un concept simplu? Este simplu de spus, dar este simplu de pus în practică? (Nu este atât de ușor.) De ce nu este atât de ușor? (Fiindcă oamenii nu Îl cunosc pe Dumnezeu, nu știu cum desăvârșește El omul, iar astfel, atunci când se confruntă cu probleme, ei nu știu cum să caute adevărul pentru a-și rezolva problema; oamenii trebuie să treacă prin diferite încercări, rafinări, mustrări și judecăți până să dobândească realitatea fricii de Dumnezeu.) Spuneți asta, dar, în ceea ce vă privește, a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău pare ceva ușor de realizat chiar acum. De ce spun asta? Fiindcă voi ați ascultat multe predici și ați primit nu puțină udare cu realitatea adevărului. Asta v-a permis să înțelegeți cum să vă temeți de Dumnezeu și să vă feriți de rău în termeni teoretici și de gândire. Cu privire la practica de a te teme de Dumnezeu și a te feri de rău, toate acestea v-au fost utile și v-au făcut să simțiți că un astfel de lucru este ușor de realizat. Atunci, de ce, în realitate, oamenii nu pot să-l realizeze niciodată? Fiindcă esența naturii omului nu se teme de Dumnezeu și preferă răul. Acesta este adevăratul motiv.
Să nu te temi de Dumnezeu și să nu te ferești de rău înseamnă să I te opui lui Dumnezeu
Să începem prin a discuta despre proveniența acestei zicale, „a se teme de Dumnezeu și a se feri de rău”. (Cartea lui Iov.) Acum că l-ați menționat pe Iov, să discutăm despre el. În vremea lui Iov, Dumnezeu lucra pentru cucerirea și mântuirea omului? Nu-i așa că El nu făcea asta? Așadar, în ceea ce-l privea pe Iov, cât de bine Îl cunoștea el pe Dumnezeu la acea vreme? (Nu Îl cunoștea prea bine.) Și cum se compara cunoașterea lui Iov cu ceea ce cunoașteți voi despre Dumnezeu în prezent? Cum e posibil că voi nu îndrăzniți să răspundeți la această întrebare? Iov cunoștea mai multe sau mai puține decât cunoașteți voi despre Dumnezeu în clipa de față? (Mai puține.) Este foarte ușor să răspunzi la această întrebare. Mai puține! Asta e cert! Acum voi sunteți față în față cu Dumnezeu și cu al Lui cuvânt. Voi cunoașteți mult mai multe despre Dumnezeu decât cunoștea Iov. De ce discut despre asta? De ce vorbesc în acest fel? Vreau să vă explic un fapt, dar, înainte să o fac, vreau să vă pun o întrebare. Iov cunoștea foarte puține despre Dumnezeu, dar putea să se teamă de El și să se ferească de rău. Atunci, de ce oamenii din ziua de azi nu reușesc să facă asta? (Din cauza corupției înrădăcinate.) Din cauza corupției înrădăcinate – aceasta este partea superficială a chestiunii, dar Eu nu privesc niciodată problema în acest fel. Voi vă referiți deseori la slove și doctrine, cum ar fi „corupția înrădăcinată”, „răzvrătirea contra lui Dumnezeu”, „lipsa de loialitate față de Dumnezeu”, „neascultarea”, „detestarea adevărului” – și folosiți aceste expresii pentru a explica esența fiecărei întrebări. Acest mod de a practica este defectuos. Folosind același răspuns pentru a explica întrebări de diferite naturi trezește inevitabil suspiciuni că huliți adevărul și-L huliți pe Dumnezeu. Nu-Mi place să aud acest tip de răspuns. Gândiți-vă bine! Niciunul dintre voi nu s-a gândit la această chestiune, dar văd asta și simt asta în fiecare zi. Așadar, voi faceți, iar Eu privesc. Iar când faceți asta, nu sesizați esența acestei chestiuni. Dar când Eu privesc, sesizez esența acestei chestiuni și pot să o și simt. Așadar, care este această esență? De ce nu pot oamenii din zilele noastre să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău? Răspunsurile voastre sunt departe de a putea explica esența acestei întrebări și nu pot să îi rezolve esența. Asta fiindcă există o sursă despre care voi nu știți nimic. Care este această sursă? Știu că vreți să aflați despre ea, așadar, vă voi vorbi despre sursa acestei întrebări.
La începutul lucrării lui Dumnezeu, El îl considera pe om drept ce? Dumnezeu l-a salvat pe om; îl considera drept un membru al familiei Sale, o țintă a lucrării Lui, drept ceea ce voia El să cucerească, să mântuiască și drept ceea ce voia El să desăvârșească. Aceasta a fost atitudinea lui Dumnezeu față de om la începutul lucrării Sale. Dar care a fost atitudinea omului față de Dumnezeu la acea vreme? Dumnezeu era străin pentru om, iar omul Îl privea pe Dumnezeu ca pe un străin. Se poate spune că atitudinea omului față de Dumnezeu nu a determinat rezultatele corecte, iar omul nu știa clar cum ar trebui să-L trateze pe Dumnezeu. Așadar, omul Îl trata așa cum îi plăcea și făcea tot ce îi era pe plac. Avea oare omul un punct de vedere despre Dumnezeu? La început, omul nu avea un punct de vedere despre Dumnezeu. Așa-zisul punct de vedere al omului era doar o amestecătură de concepții și închipuiri despre Dumnezeu. Ceea ce se conforma cu concepțiile oamenilor era acceptat; ceea ce nu se conforma era respectat în aparență, dar, în inimile lor, oamenii nu erau de acord și se împotriveau cu îndârjire. Aceasta era relația dintre om și Dumnezeu la început: Dumnezeu îl considera pe om un membru al familiei Sale, dar omul Îl trata pe Dumnezeu ca pe un străin. Dar după o perioadă din lucrarea lui Dumnezeu, omul a ajuns să înțeleagă ceea ce Dumnezeu încerca să realizeze. Oamenii au ajuns să cunoască faptul că Dumnezeu era adevăratul Dumnezeu și au ajuns să înțeleagă ce poate să obțină omul de la El. Cum L-a privit omul pe Dumnezeu la acea vreme? L-a privit ca pe un colac de salvare, sperând să obțină har, binecuvântări și promisiuni. Și cum l-a privit Dumnezeu pe om în acest moment? Dumnezeu l-a privit pe om ca pe o țintă de cucerit. Dumnezeu voia să-l judece pe om folosind cuvinte, să-l testeze pe om și să-l supună unor încercări. Dar, în acest moment, din punctul de vedere al omenirii, Dumnezeu era un obiect pe care omul putea să-l folosească pentru a-și îndeplini propriile-i țeluri. Oamenii au văzut că adevărul promulgat de Dumnezeu ar putea să-i cucerească și să-i mântuiască, au văzut că ei aveau o oportunitate de a obține ceea ce voiau de la Dumnezeu, destinația pe care ei și-o doreau. Din acest motiv, s-a format o fărâmă de sinceritate în inimile lor și au devenit dispuși să-L urmeze pe acest Dumnezeu. A trecut o vreme, iar oamenii au dobândit cunoaștere despre Dumnezeu, o cunoaștere superficială și dogmatică. S-ar putea spune că ei au devenit tot mai „familiarizați” cu Dumnezeu. Cuvântul rostit de Dumnezeu, propovăduirea Lui, adevărul pe care El l-a promulgat și lucrarea Lui – oamenii erau tot mai „familiarizați” cu ele. Așadar, oamenii au crezut greșit că Dumnezeu nu mai era un străin și că deja pășeau pe calea compatibilității cu Dumnezeu. Până în clipa de față, oamenii au ascultat multe predici despre adevăr și au fost supuși în mare măsură lucrării lui Dumnezeu. Dar, sub interferențele și obstrucțiile unor numeroși factori diferiți și a unor numeroase circumstanțe, majoritatea oamenilor nu au reușit să pună în practică adevărul, nici nu au reușit să-L mulțumească pe Dumnezeu. Oamenii sunt tot mai leneși și tot mai lipsiți de încredere. Ei simt tot mai mult că rezultatul lor este necunoscut. Nu îndrăznesc să aibă idei extravagante și nu caută să progreseze; ei doar urmează fără tragere de inimă, înaintând pas cu pas. Față de starea din prezent a omului, care este atitudinea lui Dumnezeu? Singura dorință a lui Dumnezeu este să-i dea omului aceste adevăruri și să-i insufle calea Lui, iar apoi să aranjeze diferite circumstanțe pentru a-l testa pe om în diferite moduri. Țelul Lui este să ia aceste cuvinte, aceste adevăruri și lucrarea Lui și să aducă un rezultat în urma căruia omul va putea să se teamă de Dumnezeu și să se ferească de rău. Majoritatea oamenilor pe care i-am văzut iau, pur și simplu, cuvântul lui Dumnezeu și-l privesc ca pe niște doctrine, ca pe niște slove, ca pe niște reglementări care trebuie respectate. Când își văd de treburile lor și vorbesc sau când se confruntă cu încercări, ei nu privesc calea lui Dumnezeu ca pe o cale pe care ar trebui să o urmeze ...
Întrebare 1: Domnul a promis că Se va întoarce pentru a ne ridica în Împărăția cerurilor și, totuși, voi sunteți martori că Domnul S-a întrupat deja pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Conform profeției din Biblie, Domnul va sosi pe nori, plin de putere și glorie: de ce această sosire e diferită de sosirea Domnului în taină, întrupat, căreia voi i-ați fost martori?
Răspuns: Spuneți că Domnul i-a promis omului că va veni iarăși să-l conducă în Împărăția cerurilor. Asta așa este, deoarece Domnul este credincios. Își va respecta promisiunile, fără excepție. Dar trebuie să lămurim mai întâi că a doua venire prin întrupare a Domnului în zilele de pe urmă pentru a face lucrarea de judecată are legătură directă cu modul în care suntem răpiți în Împărăția cerurilor. Dacă citim Biblia mai atent, nu e greu să găsim dovezi în acest sens. În diferite pasaje din Biblie, se prorocește foarte clar că a doua venire a Domnului va fi prin întrupare. De pildă: „Deci, fiţi pregătiţi şi voi, pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (Luca 12:40). „Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)! Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” (Luca 17:24-25). Toate aceste prorociri vorbesc despre „Fiul omului” sau despre „venirea Fiului omului”. Expresia „Fiul omului” se referă la Cel care e născut din om și are umanitate normală. Deci Duhul nu poate fi numit „Fiul omului”. De pildă, Iahve Dumnezeu e Duh și de aceea nu poate fi numit „Fiul omului”. Unii oameni au văzut îngeri, iar îngerii sunt și ei ființe duhovnicești, așa că nu pot fi numiți „Fiul omului”. Toți cei care au înfățișare de om, dar formează un trup spiritual, nu pot fi numiți „Fiul omului”. Domnul Isus întrupat a fost numit „Fiul omului” și „Hristos”, deoarece El S-a întrupat din Duhul lui Dumnezeu și, astfel, a devenit un om obișnuit și normal care trăia alături de alți oameni. Deci, când Domnul Isus a spus „Fiul omului” și „venirea Fiului omului”, El se referea la venirea lui Dumnezeu prin întrupare în zilele de pe urmă. Mai ales când a spus: „mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie” acest lucru dovedește și mai limpede că, la a doua venire, Domnul vine prin întrupare. Dacă nu ar veni în formă trupească, ci într-un trup duhovnicesc, nu ar trece prin nicio suferință și, cu siguranță, nu ar fi respins de generația aceasta. Fără îndoială. Deci întoarcerea Domnului Isus se face categoric în forma unei întrupări și vine să facă lucrarea de judecată în zilele de pe urmă.
Mulți oameni întreabă: „Nu a promis Domnul că va veni iarăși ca să ne ducă în Împărăția cerurilor?” Când vine, de ce mai trebuie să facă lucrarea de judecată începând de la casa lui Dumnezeu? De fapt, Domnul săvârșește lucrarea de judecată pentru a forma biruitorii, adică să-i răpească pe sfinți la cer. Dacă ne uităm cu atenție, găsim multe dovezi în Biblie care explică de ce trebuie să facă Domnul lucrarea de judecată când vine în zilele de pe urmă. Prorocirea că Dumnezeu va veni din nou în zilele de pe urmă să facă lucrarea de judecată apare cel mai adesea în Biblie. Sunt cel puțin 200 de mențiuni și există multe scripturi care prorocesc întruparea lui Dumnezeu făcând lucrarea de judecată. De pildă, „El va judeca între neamuri şi va hotărî pentru multe popoare” (Isaia 2:4). „Înaintea Domnului, Care vine să judece pământul. El va judeca lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire!” (Psalmii 98:9). „El spunea cu glas puternic: «Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui!»” (Apocalipsa 14:7). „Pentru că a stabilit o zi în care urmează să judece lumea cu dreptate, prin Omul pe Care L-a desemnat pentru aceasta” (Faptele Apostolilor 17:31). „Şi I-a dat autoritate să facă judecată, pentru că este Fiul Omului” (Ioan 5:27). „Căci Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata I-a dat-o Fiului” (Ioan 5:22). „Pe cel ce Mă respinge şi nu primeşte cuvintele Mele are cine să-l judece: Cuvântul pe care l-am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă” (Ioan 12:48). În Epistolele lui Petru aflăm că: „Căci este timpul să înceapă judecata chiar de la Casa lui Dumnezeu” (1 Petru 4:17). Și sunt multe altele. Aceste scripturi ne ajută să înțelegem clar că întruparea lui Dumnezeu va avea loc cu certitudine în zilele de pe urmă pentru a face lucrarea de judecată.
Întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă se face prin exprimarea cuvântului Său pentru a judeca, a purifica și a mântui omenirea. Cei care aud vocea Domnului Isus la întoarcere și Îl caută și Îl acceptă sunt fecioarele înțelepte care vor merge cu El la ospățul nunții. Astfel se împlinește prorocirea Domnului Isus: „La miezul nopţii a răsunat un strigăt: «Iată mirele! Ieşiţi-i în întâmpinare!»” (Matei 25:6). Fecioarele înțelepte aud vocea Domnului și vin să-L întâmpine; în clipa următoare, ele sunt aduse de Domnul în fața tronului pentru a fi față în față cu El. Ele acceptă judecata, purificarea și desăvârșirea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, iar în final, prin judecata după cuvintele lui Dumnezeu, firea lor coruptă e purificată și sunt desărvârșite în biruitori. După cum vedeți, dacă vrem să ajungem la ceea ce a făgăduit Domnul, trebuie mai întâi să venim în fața lui Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, să acceptăm și să ne supunem judecății și mustrării lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, pentru a fi purificați și desăvârșiți de El. În caz contrar, nu suntem vrednici să fim răpiți în Împărăția cerurilor. Să citim câteva pasaje din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic. Dumnezeu Atotputernic spune: „Știi doar că Isus va coborî în zilele de pe urmă, dar cum va coborî El mai exact? Un păcătos ca tine, care tocmai a fost răscumpărat și nu a fost schimbat sau desăvârșit de Dumnezeu, poți fi tu după inima lui Dumnezeu? Căci tu, care ești încă cu sinele tău vechi, este adevărat că ai fost mântuit de Isus și că nu eşti socotit ca păcătos datorită mântuirii lui Dumnezeu, dar aceasta nu dovedește că nu eşti păcătos și lipsit de puritate. Cum poți fi sfânt dacă nu ai fost schimbat? Înăuntrul tău, ești împovărat de necurățenie, egoism și răutate, dar, totuși, vrei să cobori cu Isus - ai vrea tu să fii așa de norocos! Ai pierdut un pas în credința ta în Dumnezeu: ai fost doar răscumpărat, dar nu ai fost schimbat. Pentru ca tu să fii după inima lui Dumnezeu, Dumnezeu trebuie să facă personal lucrarea de a te schimba și curăța; dacă eşti doar răscumpărat, vei fi incapabil să atingi sfințenia. În acest fel, nu vei fi calificat să împărtășeşti binecuvântările lui Dumnezeu, pentru că ai pierdut un pas în lucrarea lui Dumnezeu de a gestiona omul, care este pasul-cheie al schimbării și perfecționării. Și astfel, tu, un păcătos care tocmai a fost răscumpărat, eşti incapabil să primeşti direct moștenirea lui Dumnezeu” („Referitor la apelative și identitate” din Cuvântul Se arată în trup). „Hristos din zilele de pe urmă aduce viață și aduce calea trainică și veșnică a adevărului. Acest adevăr este cărarea prin care omul va dobândi viața și singura cărare prin care omul Îl va cunoaște pe Dumnezeu și va fi aprobat de Dumnezeu. Dacă nu cauți calea vieții oferite de Hristos în zilele de pe urmă, atunci nu vei obține niciodată aprobarea lui Isus și nu te vei califica niciodată să pășești prin porțile Împărăției cerurilor, deoarece tu ești atât o marionetă, cât și un prizonier al istoriei” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). „Cei care doresc să dobândească viața fără să se bazeze pe adevărul rostit de Hristos sunt cei mai ridicoli oameni de pe pământ, iar cei care nu acceptă calea vieții adusă de Hristos sunt pierduți în fantezie. Și astfel spun că acei oameni care nu-L acceptă pe Hristos din zilele de pe urmă vor fi mereu disprețuiți de Dumnezeu. Hristos este poarta omului către împărăție în timpul zilelor de pe urmă, pe care nimeni nu o poate ocoli. Nimeni nu poate fi desăvârșit de Dumnezeu decât prin Hristos” („Doar Hristos din zilele de pe urmă îi poate oferi omului calea vieții veșnice” din Cuvântul Se arată în trup). Cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic ne arată deja calea către Împărăția cerurilor. Hristos din zilele de pe urmă este poarta de intrare în Împărăția cerurilor. Dacă omul nu trece prin lucrarea de judecată a lui Hristos în zilele de pe urmă, el nu poate fi purificat și desăvârșit și nu va intra niciodată în Împărăția lui Dumnezeu. Aceasta este autoritatea manifestată de Dumnezeu întrupat. Acest lucru dovedește că, la a doua venire a Domnului, El sigur va fi întrupat pentru a face lucrarea de judecată în zilele de pe urmă. Dumnezeu a înfăptuit deja acest lucru. Dacă mai există unii care cred că pot fi răpiți în Împărăția cerurilor fără să treacă prin lucrarea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă, acesta e un simptom al concepțiilor și fanteziilor lor ce nu se va fructifica niciodată.
Unii spun dacă Domnul chiar a venit întrupat, atunci cum se face că multe pasaje din Biblie spun că El va veni pe nori să-L vadă toți? Cum explicați asta? În Biblie există mai multe prorociri care spun că Domnul va veni pe nori cu putere și mare slavă. Așa este. Dar sunt și mai multe pasaje în Biblie care prorocesc că Domnul va veni în secret. De pildă: „Eu vin ca un hoţ” (Apocalipsa 16:15). „…pentru că Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă aşteptaţi!” (Matei 24:44). „Dar despre ziua şi ora aceea nu ştie nimeni, nici îngerii cerurilor, (nici Fiul), ci numai Tatăl” (Matei 24:36). După cum vezi, sunt două modalități în care Se întoarce Domnul: una e fățișă, iar cealaltă e în secret. Lucrarea de judecată a lui Dumnezeu Atotputernic întrupat în zilele de pe urmă pe care am mărturisit-o astăzi este lucrarea Domnului când vine în secret. Deoarece întruparea lui Dumnezeu a venit printre oameni sub forma unei persoane normale, obișnuite, în fața omului, El Se arată în secret și nimeni nu Îl recunoaște ca fiind Dumnezeu, nimeni nu Îi cunoaște adevărata identitate. Abia când Fiul omului Își începe lucrarea și vorbește, cei care-I pot distinge vocea vor începe să-L recunoască. Cei care nu reușesc să-I distingă vocea Îl vor aborda ca pe un om obișnuit, lepădându-se de El și respingându-L. Așa a fost când Domnul Isus S-a întrupat ca să-Și facă lucrarea, El părea un om obișnuit și normal după înfățișarea exterioară, iar mulți oameni s-au lepădat de El, I s-au opus și L-au condamnat, în timp ce unii, prin cuvântul și lucrarea Domnului Isus, L-au recunoscut drept Hristos întrupat, arătarea lui Dumnezeu. Acum e momentul în care Dumnezeu Atotputernic vine în secret să-Și facă lucrarea și să mântuiască omenirea. El Își exprimă acum cuvântul pentru a judeca, purifica și desăvârși omenirea. În acest moment, omul nu-L va vedea pe Domnul arătându-Se în public pe nori. Abia după ce va fi făcut un grup de biruitori, iar lucrarea de întrupare a lui Dumnezeu și pogorârea Lui secretă printre oameni va fi încheiată, și pogorârea Lui secretă printre oameni va fi încheiată, moment în care calamitățile vor lovi Pământul și Dumnezeu îi va pedepsi pe cei răi și îi va răsplăti pe cei buni, Se va arăta în fața tuturor semințiilor pământului. În acel moment, prorocirile despre pogorârea publică a Domnului pe pământ vor fi împlinite, așa cum este menționat în Biblie: „Atunci se va arăta în cer semnul Fiului Omului şi atunci toate seminţiile pământului se vor jeli şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi mare slavă” (Matei 24:30). „Iată, El va veni pe nori şi orice ochi Îl va vedea, chiar şi cei care L-au străpuns. Toate neamurile pământului se vor jeli din pricina Lui” (Apocalipsa 1:7). ne vom opri să reflectăm asupra unei chestiuni: când omul Îl va vedea pe Domnul arătându-Se întregii omeniri pe nori, teoretic, toți ar trebui să fie copleșiți de bucurie, dar, totuși, aici scrie: „Toate neamurile pământului se vor jeli”. De ce? Pentru că, atunci când Dumnezeu Se arată în public, în cele din urmă, lucrarea de mântuire a lui Dumnezeu întrupat din timpul pogorârii Lui secrete printre oameni va fi deja încheiată, iar Dumnezeu Își va fi început lucrarea de răsplătire a celor buni și de pedepsire a celor răi. În acel moment, toți cei care au respins lucrarea secretă a lui Dumnezeu își vor fi pierdut complet șansele de a fi mântuiți. Cei care L-au împuns, adică cei care I s-au opus și L-au condamnat pe Hristos din zilele de pe urmă, Dumnezeu Atotputernic, cum să nu fie disperați, să nu bocească și să nu scrâșnească din dinți, când vor ști că Cel căruia I s-au opus și pe care L-au condamnat reprezintă a doua venire a Domnului Isus? Și așa se va înfăptui scena cu: „Toate neamurile pământului se vor jeli”. Să mai citim un pasaj din cuvântul lui Dumnezeu Atotputernic.
Dumnezeu Atotputernic spune: „Multor oameni poate să nu le pese de ceea ce spun, dar Eu tot vreau să-i spun fiecărui așa-zis sfânt care Îl urmează pe Isus că, atunci când Îl veți vedea pe Isus coborând din ceruri pe un nor alb, cu ochii voștri, aceasta va fi arătarea publică a Soarelui dreptății. Poate că acela va fi un moment de mare entuziasm pentru tine, și totuși, ar trebui să știi că, timpul când asiști la coborârea lui Isus din cer este și timpul când tu cobori în iad pentru a fi pedepsit. Aceasta va anunța sfârșitul planului de gestionare (planului de mântuire) al lui Dumnezeu și va fi momentul când Dumnezeu îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Căci judecata lui Dumnezeu va fi încheiată înainte ca omul să vadă semne, atunci când nu există decât exprimarea adevărului. Cei care acceptă adevărul și nu caută semne, și astfel au fost purificați, se vor fi întors în fața tronului lui Dumnezeu și vor fi intrat în îmbrățișarea Creatorului. Numai cei care persistă în credința că „Isus care nu vine pe un nor alb este un Hristos mincinos” vor fi supuși pedepsei eterne, pentru că ei cred doar în Isus care face semne, dar nu Îl recunosc pe Isus Cel care proclamă judecata aspră și care oferă adevărata cale a vieții. Și astfel, se poate doar ca Isus să trateze cu ei atunci când Se reîntoarce, în mod deschis, pe un nor alb. […] Întoarcerea lui Isus este o mare mântuire pentru cei care sunt capabili să accepte adevărul, dar pentru cei care nu pot să accepte adevărul, este un semn al condamnării. Ar trebui să vă alegeți calea proprie și să nu blasfemiați împotriva Duhului Sfânt și să respingeți adevărul. Nu ar trebui să fiți persoane ignorante sau arogante, ci cineva care se supune călăuzirii Duhului Sfânt, care tânjește după adevăr și îl caută; numai în acest fel veți beneficia” („Când vei vedea trupul spiritual al lui Isus va fi atunci când Dumnezeu va fi făcut din nou cerul și pământul” din Cuvântul Se arată în trup).
Din cuvintele lui Dumnezeu Atotputernic am aflat că lucrarea făcută de întruparea lui Dumnezeu în zilele de pe urmă din timpul pogorârii Lui secrete printre oameni este o etapă crucială pentru desăvârșirea omului de către Dumnezeu. În planul de gestionare (planul mântuirii) de șase mii de ani al lui Dumnezeu această lucrare reprezintă o ocazie extrem de rară pentru ca Dumnezeu să-l desăvârșească pe om. Toți cei care acceptă lucrarea secretă a lui Dumnezeu și sunt desăvârșiți au primit harul lui Dumnezeu și sunt cei mai binecuvântați. Dacă nu prețuim această ocazie extrem de rară și ratăm lucrarea lui Dumnezeu de a face biruitori, putem doar să bocim și să scrâșnim din dinți, prinși în ghearele regretelor profunde.
bazat pe scenariul filmului Taina evlaviei
All Scripture quotations in this publication are from Biblica, Inc.®. Used by permission. All rights reserved worldwide. Use of trademark Biblica, Inc.® requires the permission of Biblica, Inc.®.
